Poezii despre spirit, pagina 8
De unde nu știi
De unde nu știi
cad pe suflet picuri de lumină,
ploaia cu mântuire celestă
ce înverzește pământul
și se întinde ca un spirit
ce nu moare niciodată.
Stă printre oameni și le oferă liniște
chiar și când ei se neglijează.
Lumina se multiplică pe sine
până-n adâncul nelucrurilor
unde cunoașterea sapă în univers,
nu se oprește din drum,
dar drumul e nesfârșit
și nesfârșitul nu-i uman.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite,nu uita sarutul...
Trupuri zburând, zburând plăpând
Ca păpădii albastre, în ritmuri noi vibrând,
Cad stelele-n fântâni, cascade de lumină susurând
Cer scufundat în ape, oglinzi răsturnate-n gând.
Curcubee fremătând în splendide veșminte
Scăldate de dorințe, îmbrăcate de cuvinte
Fulger între stele, mereu rătăcit
E astrul, adorat, extaz din spirit îndrăgostit.
Iubite, nu uita sărutul
poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertate de spirit
Aplecat ca un prinț în lume
vibrând în trup
libertăți ascunse.
În sufletul înalt și nestăpânit
a renunțat la orice heraldică,
la viața într-o coroană
considerând-o închistare.
Îmbrățișând tumultul liber
fără să se lase de spiritul viu
iubește întregul ca și părțile
și nu se vrea ocrotit.
Pune în miezul cuvintelor
înțelegerea simplă a fiecăruia,
în timp ce dorește departele
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu mine
Încet-încet mă regăsesc în tine,
O căutare-n taină zi de zi,
Ce m-a-nvățat dorința de a fi
Îmbolnăvirea sinelui de mine.
Acum eu mă gândesc a ne uni:
Tu spirit, eu drumeag printre ruine
Și poate ne zidirea mâinii pline
Va șterge nepăsarea de-a muri.
Apropie-mă-ncet de fiecare,
Cuprinde nesfârșirea dintre noi
Și prinde-mă-n reverul morții floare,
Ca pe o zi și-o noapte oarecare
Și fără să privim iar înapoi
Să ne-ndreptăm ușor spre nepăsare...
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscrucea unirii până ce viața va despărți
E ca un contrazis legatu-n mariaj
Între nestinsul gust de libertate
Și același pat, ofrandă de carnaj...
De mână și, cu mâinile la spate.
E dor nesățios de-a mai cunoaște
Mereu ce-i nou și jurământ loial...
Cum bucuria repetată Paște-n Paște
Și vis de zi, frânt noaptea în sideral.
E repetiția așteptată înfrigurat
Să fie iar atât de mult la fel,
Dar e și spirit adulter pasionat...
Un cerc închis, de-un viciu într-un inel!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara sufletelor
În spirit pascalian, Miss,
noi am născocit, recent,
Legea poemelor comunicante
și Principiul poeziei hidraulice...
Când eu apăs pistonul hiperbolei,
presiunea metaforei tale crește,
astfel, încât, împreună,
marcăm poeme nemuritoare,
detronăm legendele lirice ale vremii,
"presăm" geniile autodeclarate
să-și pună lațul poetic de gât
și, apoi, amândoi, sărbătorim
Primăvara sufletelor,
pe muzică de Bach!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința lui Avraam
Venind să-ncerce-odată pe Avraam,
Să ne arate cine-i e pe plac,
De noapte Domnul l-a chemat la El,
Cerându-i să jertfească pe Isaac.
Și Avraam, crezând făgăduința,
A ascultat, tăcut, pân-la sfârșit,
Știind că Domnul, chiar și din cenușă-i
Va da înapoi băiatul scump jertfit.
Credința lui Isaac, ascultătoare,
A strălucit, când s-a supus ca miel.
Am vrea și noi s-avem același spirit,
Să ascultăm întocmai ca și el.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am cochetat
Am cochetat cu genul liric
Încă înainte de prolog,
Numai cu versurile pe față
Si sentimente la vedre,
Acum susțin stilul propriu
Acum știu că există iscusință
De unde derivă cele frisoane
Simultan cu stările de spirit
Energii pot apărea spasmodic
Din extazul succeselor certe
În cadrul viziunilor de senzație
Satisfacții în sens perpetuu,
Lumina poeziei să lucească
Din exprimări combinatorii,
Ecouri în conștiința personală
Cu reverberații nețărmurite
În cugetări transcendentale.
poezie de David Boia (19 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu este
altceva decât un vis
eu sunt un artist
un făuritor de vise
totul este iubire
toltecul e un artist al dragostei
așa că m-am făcut
toltec în toată regula
spiritul meu iubește
eu sunt un spirit
un artist al visului
care își creează zborul
și plutește dus de curenți
chem puterile naturii
să mă ajute să visez să iubesc
viața e un dans
și dansul și viața își schimbă ritmul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel șoptit
Fiece cuvânt șoptit,
Prevestește-o-nmugurire,
Îl simt, Miss, dintr-o ochire,
Ca pe-un lucru insolit...
Sufletu-ți adăpostit,
Întru spirit și smerire,
Fiece cuvânt șoptit
Scânteiază-n complinire.
Lesne, mă las bântuit,
De-a ochilor tânguire,
De-a trupului tresărire,
Care, Miss, ți-au înflorit...
Fiece cuvânt șoptit!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!