Poezii despre spirit, pagina 9
Eroare de spirit
Mă las condus, induc percepte,
Nu cercetez de-s rele, drepte;
Grăbit le iau așa cum sunt...
Perpetuu mă-ncred în cuvânt....
Chiar de parola-i inventată
E-un tot taboo, mistificată
De scrisuri vrute, de accepte
Impuse... Îs minus-plus perfecte.
Bărbat, femeie fabricăm,
Dintr-un nedefinit creeăm
Dublura în orientare;
Noi dăm păpuși fetei, candoare...
... Bărbatu-l educăm un dur
Din pista cu același tur...
Libera alegere-i himeră;
Alegem noi; Pământ... sau Terră!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșteaptă-te... române
Azi ceasul a bătut a "dulce Românie"
Cu gust de mititei, costiță și piftie,
Cu vinul rubiniu și berea cea de casă
Care - sărbătoresc - pe creier se apasă.
Ce nobil sentiment, ce sfântă înălțare
Să fii un patriot cu burta cât mai mare!
Strămoșii odihnesc țărâna în morminte
Pe care noi horim patriotism fierbinte.
În spirit românesc, te culcă până mâine
Când poți și tu să fii "Deșteaptă-te române"!
Tradiția ne e mai pe la toți în casă
Și nu schimbăm nimic. Așa!... Că nu ne pasă!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsplata
admir inteligența și fast turnat în mine
cu dor de emergența creației divine
și sorb din revelații scânteia nemuririi
la margine de spații la limita iubirii
tot eu în cavitatea în care cenușie
se zbate entitatea de spirit încă vie
discut cu disonanțe și liniști cognitive
la braț cu ambianțe de-a pururi aditive
atras de gravitatea destinului ca stare
aștept imensitatea din ultima suflare
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (27 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec de poem
Se practică la naștere
După o tradiție absconsă
Sau după legea reveriei
Menit pururi să renască
Minune a mistificării în spirit
Din florile feerice ale zări
La orizonturi de grandoare
Bucuria a viselor celeste
La rezonanță cu eonii din noi
Motiv evident de visare
Treziri iminente din repaus
Activând răsărituri din sine
Moment de speranțe solemne
Întrezăriri cu adiere de lumină
Conversații cu tentă azurie
Modelând riguros străluciri
În decor de repere determinante
Cu pace îngerească spre eden.
poezie de David Boia (30 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul falsului poet
De vrei să scrii o poezie,
Dar n-ai talent, iar minte... ioc!
Tratează totul ca pe-un joc,
Că nu-i o mare comedie.
Cu rima nu-i o tragedie:
Pe Google poți să o găsești,
Dar n-are rost să te prostești,
De vrei să scrii o poezie.
Poți pune gânduri pe hârtie,
În Word sau orice editor,
Și, cu un spirit novator,
Le pui, apoi, ca o fâșie,
De vrei să scrii o poezie.
rondel de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să cred
a fi sau nu.... să cred in ce?
in ursitoarele din cer?
să cred că undeva există
un alter ego? un Dumnezeu?
să cred in ce? in viața mea?
azi e... și mâine nu există
si rai si iad sunt pe pământ
si intrebarea mea persistă
să cred in soare? se va stinge
să cred in spirit renăscut?
să cred in viața fără moarte?
să cred in ce? tot e pierdut...
să cred in timp? el se contractă
să cred in spațiu? e infinit
să cred in ce? privesc spre stele
sus e un cer... si jos pământ
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miiros de rai
Tu îmi ești amor în prag de seară,
când îți șoptesc a nu știu câta oară,
versuri ce le voi scrie cu cerneală
pe al tău trup, nud, surprins de sfială.
Și-n ochii tăi văd aripi de stele șiroaie,
te iubește chiar și luna în a ei văpaie!
Căci în noi iubirea profund visează,
iar pe cer fluturi de stele dansează.
Sufletul tău îmi este liniște și hrană,
iubesc viul din tine, spirit de amazoană!
Ești făcută din flori sălbatice și grai,
suflet sensibil, miros de Rai.
poezie de Teodor Ionescu din Antologia Prieteniei Vol. IV (septembrie 2019), traducere de Teodor Ionescu
Adăugat de Teodor Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi invidia muzele care plâng
Muze dănțuitoare sunt oriunde
dar mai multe sunt în codrii României.
Ridică ochii la cer, le vei vedea,
le vei atinge cu sufletul pur.
Ai simțit mirosul brazilor
după care eu am tânjit o viață?
Ai auzit ciripitul privighetorilor de dimineață?
Ce dulce fior! Un izvor
șipotind printre pietre, cu dor
sub soare blând licărind.
Nimic mai sfânt.
Armonie pentru spirit,
mângâieri pentru suflet,
o mână de țărână să mai simt.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit tainic un vis
Mă rog la cerul azi cernit
Deschide mi poarta raiului
Să ajung apusu mi hărăzit
Căci m am opus gândului
Eu am iubit tainic un vis
El inima mi a fermecat
Un soare mândru in apus
Ce sfântul duh mi la adus
Acum că eu m am spovedit
Să mi fie iertată fericirea
Sunt un suflet nu un spirit
Ce noaptea s a visat iubirea
De alte vise noaptea voi avea
Le voi trimite cerule spre tine
In stele aurii le voi transforma
Ajungă doar lumina lor la mine
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesaj mistic
Scriu pe pereți...
Poezii celor de pe urmă
Mesaje pentru spirite
Citate din cărți sfinte
Scrise de un nimeni ca mine.
Judec...
Pe cel de langa mine
Va judec pe voi timpuri
Păreri ce nu au existat
Judecat fiind și eu de zei.
Gândul...
E slobod și e toxic
E trecut prin sabie
Gand despre alte vieți
In care am fost un gânditor.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!