spirit

Pictat in alb

Culori aleg cu degetul
Şi le pictez în alb,
Mă-nalţ în spirit, cugetul
Rămâne alb, alb, alb…

Văd oameni, plânset şi suspin,
Văd eşuând trecutul,
Aş plânge şi eu, dar vânt lin
Mi-alină visul, gândul…

Să intru iar în trup curat
Mă voi gândi de azi,
Căci ochiul meu e fermecat
De norul plin cu brazi.

Iar în veşminte mă simt bun,
Sunt albe şi curate,
Tot ce-mi rămâne e să spun
Că mă gândesc la moarte.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul zilei

Un răsărit luminos
De excepţie
Ce va umple goluri
Cu spirit şi măiestrie
Cu meşteşug şi vigoare
Sinonim cu infinitul
Un fenomen serafic
Care se impune
De sine strălucitor
Odisee perpetuă
Departe de incidentul
Oricărui asfinţit
El nu se înclină
Nici nu se pleacă
Şi nu crede în sfârşit
Pentru că nu are final
Şi suie şi se-nalţă
Tinde numai spre zenit
Ca un înger
În straie apriorice.

poezie de David Boia (8 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt a ta

Nu sunt a ta, nu sunt pierdută-n tine,
Nu sunt pierdută, deşi aş vrea să fiu
Pierdută ca o candelă aprinsă-n
Amiezi sau ca un fulg căzut în mare.

Mă iubeşti, iar eu şi astăzi te mai cred
Un spirit fin şi o fiinţă fină –
Şi, cu toate acestea, vreau să mă pierd
Cum lumina se pierde în lumină.

O, afundă-mă în dragoste adânc,
Dincolo de simţuri, de privire, de cuvânt –
Răvăşită în furtuna iubirii,
O lumânare-n rafalele de vânt.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polemicile mele cu alţii

Polemica, obligatoriu,
E-un dialog contradictoriu,
Bazat pe logică,-argument,
Pe spirit, minte şi talent.

Dar de nu eşti politicos,
Nu ai bun-simţ şi eşti porcos,
De eşti măgar, un bădăran
Un ticălos, un mitocan,

Cu-al meu talent şi cu umor,
Te iau rapid peste picior
Şi-n vers satiric, pe matale,
Te fac rapid de trei parale.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (11 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

Apocalipsa a cuprins
Pământ şi soarele aprins
Dispare trist îin infinit
Viaţa fara de sfarsit

Iubitul meu nepamantean
Intinde-mi mana ca sa am
In vesnicii care nu mor
Tot ce am strans cu-atata dor

Misterul noptilor cu luna
Si florile de mar cununa
Marea albastra-n unda calda
Si tot ce am iubit odata

Sa duc cu mine-n univers
Si frumusetea unui vers
In alta lume, spirit viu
Voi fi ce n-am visat sa fiu

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectru potenţial

Dacă timpul
E imaginar
Şi spaţiul virtual
Dacă materia
De divide
La infinit
Până la stadiu
De energie condensată
Dacă pe aici
Toate-s relative
Aproximative şi echivoce
Ba chiar e imposibil
Să fie particule cu impuls
Şi poziţie certă
Dacă suntem conştienţi
De toate astea
Atunci noi va trebui
Să fim inventivi
Ingenioşi şi inteligenţi
Prevăzători şi creativi

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (18 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune

Doar cerul ne înconjoară
Brav stăpân peste destine
Prin noianul de secvenţe,
Doar divinul ne transpune
Pe bază de opinie antumă
În cuantumul speranţei,
Sufletele noastre licărind
Presară universul amplu
Cu datina sfinţilor eterni,
Deviza bunului simţ
Purcede de la îngeri
Un vector de lumină
Cu raze emergente,
Mesager ingenuu de spirit
Ţinta în veci plauzibilă
Cu ascendent determinant
La porţile ceriului în azur.

poezie de David Boia (8 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pro poem

Poemul e o compilaţie
de mesaje curgătoare
bun venit prioritar
portret cu extensii meteorice
cu rime policrome
şi insinuări virtuale
de efecte fastuoase
numai bun de savurat
de tagma celor romantici
plauzibil să primească
likeuri şi favoruri
dirijate somptuos
într-un vârtej analitic
cu un maos ludic
unealta celor căutători
de comori de spirit
afişând înţelesuri
total diferenţiate
în funcţie de cititor.

poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele iubirii

Suferinţa ştie tot,
Fiindcă-i spirit în sfiinţă,
Sfâşiere şi credinţă –
Îţi plâng sânii sub capot!

Înspre tine eu înot,
Eşti un punct de referinţă,
Trupu-ţi arde sub velinţă,
Vin să-l sting... aşa socot...

Îngeri îţi cerşesc, la poartă,
Trupul şi parfumul firii,
Dumnezeu ar vrea să-mpartă

Toată roada fericirii...
Miss, avem aceeaşi soartă,
În poemele iubirii...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce arbori?

te-ai gândit vreodată la noi
ca la doi arbori plecând
dintr-o aceeaşi rădăcină?

un murmur de frunze-faţă în faţă
spate în spate-amurguri de gânduri
darabana sunetelor izbite
pe obraji nezvântate ploi
într-un acelaşi spirit verde
noaptea serenităţilor noastre

te-ai gândit vreodată la noi
ascultându-ne tăcerea fragilă
din lumi diferite sub un acelaşi cer?

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!