spirit

Spiritul

un spirit adevărat
e un spirit înalt, distins, descărnat, educat
dar care
te şi sperie când
ţi-e noaptea mai dragă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de spirit

Dincolo de spirit
nu mai e nimic.
Tot ce are viaţă,
intră-n Infinit.

poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizionar

Bogat în senzaţii
doldora de emoţii
depăşind oboseli
trecând peste obsesii
urmărind ţeluri celeste
urmând căi luminate
de inspiraţii astrale
spirit care arde
peste arcade şi bolţi
aşa este poetul
vizionar şi versatil
visător nou vibrând
cu accesorii ancestrale
şi prezenţă de spirit.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Crăciunului

Crăciunul este revelaţia de spirit
În care îngerii ne-aprobă prin colinde
Amintindu-ne de Coconul Sfânt Preamărit
Când crugul sideral pacea lumii cuprinde.

Cu focul bucuriei şi iubirii tresărit
Care-n sublimul sufletelor se aprinde,
Crăciunul este revelaţia de spirit
În care îngerii ne-aprobă prin colinde.

Cel mai însemnat dar, de toată lumea, dorit,
Când fiecare drum, spre acasă, descinde
Şi orice suflet, cu pasul întins şi zorit,
Cu cei îndrăgiţi, reuşeşte a-l cuprinde

Într-o frumoasă revelaţie de spirit.

hipersonet de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul, starea mea de spirit

Ardealul, starea mea de spirit
Cu care mă gândesc la ţară,
De parc-aş respira lumină
Şi existenţă milenară.

La orice pas îţi râde-o floare,
Sub orice pas e un mormânt,
Ardealul întregind o roată
Sub care Horia s-a frânt.

Aud un clopot sus pe-o cruce,
Bătând cu limba-n ideal,
Ca-ntr-o Duminică a ţării
Vin la biserică-n Ardeal.

poezie celebră de Marin Sorescu din Poezii alese de cenzură (1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit (pro Bacovia)

Ploua pe uliti, ploua pe strazi,
E trist si tare mi-e greu
Bacovian e totul astazi,
Ploua in sufletul meu

Bucati de lut, la vale curg
Manate de-un fals alizeu,
Rostogolindu-se-n neant se duc
Bucati din sufletul meu

Incet si sigur, departe te-ai dus
Flacara din tine s-a stins,
Devreme ai luat-o inspre apus
Spiritul meu, spirit invins

poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit liber

Aşa cum trece-n grabă primăvara
Viaţa scurtă tot aşa va trece
În pas alert spre infinitul rece,
Iar pe pământ îşi va lăsa povara.

Oricât de mult pe lume am petrece,
Spre ceruri nu putem urca cu scara,
Divinul va vărsa pe noi ocara.
Ca totul în abis să se înece.

Din lanţul cel teluric, care-l leagă
Va fi desferecat un spirit liber,
Ce va plui prin hăuri să-nţeleagă
Că ce-i creat va fi lovit de spulber.

A noastră existenţă-i relativă
Că Universul pare în derivă.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit solidar

Brusc, trenul o luă pe arătură
Cu tot cu şine, cu tot cu-ncărcătură.
Jivine, oameni, saci şi porţelanuri fine
O luară pe-arătură, o-luară razna bine.

Că deraie marfarul, e oarecum normal!
O lume în derivă e-un loc comun, banal.
Dar şina de sub el? Ce logică-i aceea
În care-ncui un lacăt şi-arunci în stradă cheia?!

În depărtare-o gară ursuză, fără flori,
Cu geamurile sparte şi cerul plin de ciori,
Ar face mult mai bine, din spirit solidar,
Să plece-n căutarea pierdutului marfar.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

Uneori, simt alergând odată cu mine,
La maratonul vieţii,
O altă fiinţă asemenea mie.
Să fie o umbră?! Un înger, ori un spirit
Care să reprezinte dublura mea?!
O sosie?
M-aş bucura
Să o ştiu fericită,
Să o văd lumină şi taină ce se va aşterne
Peste sufletul meu.
Paralelismul cu ea
Îmi va da energia de a trece
Peste tăcere şi peste durere...
Să o ştiu bine m-aş bucura,
Dar nici nu ştiu cine e ea.
Cu ea voi alerga până la plus infinit
Şi mă voi întoarce pe pământ,
Spirit liber şi fericit.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori spirituale

Când la destrăbălaţi vin zorii albi şi vineţi,
Intrând în armonie cu-arzândul Ideal,
Având şi mijlocirea unui mister fatal,
Un înger se trezeşte în jalnicii procleţi.

Al cerurilor sfinte îndepărtat azur
De omul prăvălit, dar care mai visează,
Se cască, se deschide, cu hău-n rezonanţă.
Astfel, dragă Zeiţă, spirit lucid şi pur,

Pe resturi fumegânde de josnice orgii
Imaginea ta scumpă, trandafirie, clară,
Prin ochii mei măriţi fără-ncetare zboară.

Dar soarele-adumbreşte lumina de făclii;
Mereu învingătoare, fantoma ta mi-apare,
Spirit strălucitor, ca sempiternul soare.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!