Poezii despre carne, pagina 7
A opta culoare
A opta culoare
de la curcubeu
cu sunetul visului tău
ce aude prin zidul cel mai tare
a omenirii de carne
dăruind înmiresmată boare
ce nu o are nici floare
și rău nu-i pare
cerându-ți iertare
de o doare pe ea
e iubirea....
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vălul
În spatele vălului de carne și sânge
Stă sufletul-copil și plânge...
Creatorul l-a trimis
în împlinirea unui destin
odată vis, acuma pelin...
dulcele-i otravă...
În spatele vălului de pământ și oase
stă sufletul-treaz
ce-a tămâie miroase.
poezie de Iuliana Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să strig sau să scobor?
Să strig sau să scobor
În întunericul de nepătruns
Al ființei mele...
Să tac sau să mă-nalț
Până la cer și mai departe
Căutător de stele...
Să văd sau să privesc
Prin oameni, lucruri, vieți
Mi-ar fi totuna...
Să simt sau să rănesc
Să tai în carne vie răul
Și minciuna...
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hainele nu fac decât să ne-amăgească
La naiba cu-albiturile și cu mătăsurile grele,
Eu nu vreau draperii și nu vreau nici perdele;
Mie, dați-mi pe doamna mea, așa cum este:
Simplitate nudă, atâta vreau drept zestre;
Pentru că ochiul meu (și inima mea chiar)
Sunt cucerite de carne, pânzeturile-s în zadar.
poezie de Robert Herrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este esențială
Dragostea este esențială.
Sexul, doar un accident.
Pot fi egale
Sau diferite.
Omul nu e un animal:
Este carne inteligentă,
Deși uneori bolnavă.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima invocație
În cele din urmă, lin,
Dintre zidurile puternicei fortărețe,
Din copca ferecatelor lacăte, din strânsoarea
Ușilor bine-ncuiate,
Eliberează-mă.
Fă-mă să lunec neauzit;
Cu cheia blândeții descuie lacătele-
cu o șoptire
Deschide ușile larg, o, Suflete!
Lin! nu fi nerăbdător,
(Puternică-i stăpânirea ta, carne ce pieri!
Puternică ți-e-mbrățișarea, iubire.)
poezie clasică de Walt Whitman din Din lirica de dragoste a lumii
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefaste plecari
Te ucid în mine
fantasme de carne
Sperând sacrilegii:
de morți inumane!
Mă descopăr avid
de dureri și tristeți
Într-o lume de vis,
în cioburi de vieți.
Ce vorbe de scrum
îmi croiesc idealuri,
Căutând acel drum:
eu - vântul, tu - valuri.
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum dumnezeu se repetă
cum poate ne-au crescut plămânii din flori crezând altceva
cum respiram cu niciun pământ pe aici
și n-am făcut nimic pentru durerea asta
doar am sperat că suntem din carne și oase
cum
pentru încă o zi sau două
cineva ne va uda
și ne va numi vii.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bornele
vrei să te plimb cu mașina
de tocat carne? vrei
să te arunc pe bancheta din spate
acolo
unde poți complota
cu, leșinate, alte fecioare stocate
la căderea și înălțarea
mea
printre bornele plantate la
șosea, în scopuri cu totul
de neimaginat?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, în continuare
nu în picioare în
crucișate cândva te
am cunoscut cred într-o sală
de... gimnastică-n care
animalele fără mușchi fără carne cuvântătoare
au fost
aduse la inseminare (?!) tu
și acum ești cea mai mișto dintre sclavele sex
uzuale și
nu... și... poate...
da, în continuare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!