Poezii despre carne, pagina 8
Nu știm
Nu știm de unde am venit,
Nimeni nu știe unde pleacă.
Venim din flăcări blestemate?
Plecăm spre-o vale veșnic seacă?
Nu știm de ce-am venit și cum
Pe-această coajă rotitoare,
Purtăm în sânge zări și fum
Și-n carne spumă și licoare.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate
Pașii ne cunosc abisul
Trupul ne plimbă cerul
Furtuna pierde bucăți de carne
Tot mai vagă tot mai slabă
Este un început albastru
În acest peisaj terestru
Și altul răzbunător
Ca un deget tăiat
Vezi doar ce femeia se rostogolește
Ca un fus
Și copiază delta ei
Pe delta apelor.
poezie clasică de Max Blecher din Corp transparent (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foale de meduze
Jocurile noastre sumbre
Ne ucid în carne de umbre
De meduze prea confuze
Arse egoismului-n duze
De crematorii de verde
Realului ce nu se mai vede
Sub măștile prea abisale
Vulcanice-n suflet, foale...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creșterea ei
Pe mâinile mele crescuseră stâlpi
de telegraf prin care circulau
ochii tăi. Pe spatele meu
escaladau gândurile tale
alpiniste.
Un colos
îmi creștea din buza de jos
un colos în luptă cu aerul.
Pe umerii mei trei stele
începeau să răstoarne
un epolet
dintr-un buchet
de carne...
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis mic de mână
În față am vise
Ce-așteaptă închise.
În urmă am vise
Lăsate deschise.
În minte am vise
De gânduri ucise.
În carne am vise
De sânge permise.
În suflet am vise
De soartă decise.
În versuri am vise
De mâna mea scrise.
poezie de Marius Robu (30 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mână arzândă
pe trup tremurândă
rupe cu dor
din carne ușor
până la sânge
cu tâmpla ce plânge
poeme de-amor
din zi până-n seară
pe-un cânt de vioară.
Stinge-mi gândul
cu dulce poemul
ochilor tăi
zburdalnice văpăi
De nu vei putea
vino-mi pe-o stea
și dormi pe un sân
de tine hapsân..
[...] Citește tot
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum te vreau
Unghiile au rămas în carne
căutând litere-
rădăcini telurice de suflet.
Dacă te vreau ploaie,
literele vor iubi,
pipăind aerul cu trupurile.
Dacă te vreau viscol,
am să mă așez la umbra
semnului de întrebare
cu obrazul mușcat de cerneală.
poezie de Alina Cristiana Sandu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anemia tinereții
Am alunecat în marasmul vieții,
Iar soarele din mine e în declin.
Am înțepenit în timp, zi de zi,
Tot mai singur, tot mai tăcut.
Visurile toate m-au părăsit,
S-au risipit ca lacrimile mamei pe mormânt.
Într-o noapte răcoroasă și amară,
Am rămas o bucată de carne străină, pelegrină. Anemia
poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ne ducem iubirea ca pe o cruce,
amândoi ținem de ea
cu mâinile tremurânde
și nu ne dor pietrele
care sunt aruncate în noi,
lumina ne șterge lacrimile de pe față
la fel ca o mamă blândă,
iar rănile au jarul stins.
Ne minunăm cât de frumos
ne cresc cireșii din carne,
aruncând peste toamne
cel mai frumos curcubeu...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domniță
Trecut-au peste mine
Dragostele cele fine
Și în carne, și în oase
Inima ca să mi-o coase;
Crinul, fir al frumuseții,
Trandafirul, fir al vieții;
Cea mai răsărită viță,
Spune-mi tu, acum domniță:
- Hai spune-mi, c-altfel sufăr
Cum să fac să-ți cumpăr,
Sufletu-n monezi de dor
Și trupul cu amor?!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (3 aprilie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!