carne

Firea omenească

Cine poate, oase roa,
Cine nu, nici carne moa;
Spune-o vorbă bătrâneas
Despre firea omeneas,
Ruptă din firea câineas.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Vulturul dragostei care ne purta peste-abis

cerea carne mereu. Dar Făt-Frumos

nu şi-a tăiat coapsa până la os –

şi-am căzut amândoi pe pământul deschis.

Aşa e legenda, amintită destul.

Vulturul ţipă şi-acum, nesătul!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vântul blând de vară
din părul ei
îngăimă şi acum povestea
mestecenilor

umbrele trandafirilor
îi veghează coapsele

palme nespuse
pe-un cedru
şi câtiva fluturi
ce debutează
în pântec
victorioşi

trădând iarăşi noaptea
din aceeaşi carne
ca el

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La plecare cu care

Mi-am luat pălăria de pe patul de carne
din tine doar ochii mai îngrămădeau
un căprui gest
la plecare am vrut să te fascinez cu o scamatorie
şi am scos cu o baghetă de os din pălărie
corpul meu întors pe dos
de bună venire...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Briza

Cuvintele mă scriu pe mine
cu o caligrafie sângeroasă.
O, tristă tu sălbăticiune
strigând, dureroasă.
Mă risipesc sub o silabă
cum primul muget de copil,
cum pâinea albă, foarte slabă
şi dusă în zimbril.
Da, spuse aerul şi da,
la sufocatul cel frumos
fuseseşi carne dumneata
iar astăzi, Dooamne, mândru os.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nimănui

Eu
tu
roşul unghiilor tăind în carne
tabloul din rama oglinzii
rămâne încrustat în veşnicie

eu
roşul cărnii pălind
când viaţa se scurge din ea
întârziind în faţa oglinzii
nu ştiu încotro s-o apuc.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persistenţă

Mi-ai rămas în memorie cum
un ţipăt înjunghiindu-mi numele.
Mi te-ai înfipt în carne cum
pământul sub unghiile
truditorilor săi.
Mi-ai asuprit privirea precum
o lumină ucigătoare.
Mi-ai tulburat auzul ca
o voacală asurzitoare...
S-a făcut totul frumos
şi mă doare.

poezie de Diana Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, ea se uită-n mine

Pierit şi cu moartea fluturând
aidoma unui grajd părăsit de armăsari
puţind de sângele uscat
al animalelor privirii ei,
vai mie, sunt
o biată oglindă de carne
în care ea
îşi piaptănă părul;
în care ea
îşi drege chipul;
în care ea
se vede pe sine
pentru altcineva.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de seara

era încântat să urmărească
din ochi
silueta ei sălbatică sfidând
înserarea

în urma ei persista
un tablou de lumină
împletit
cu liliac proaspăt

şi târziu, foarte târziu
în noapte,
se născu
în ecoul de carne, în şoapte...

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai decât

Luai o pauză de-o viaţă
Să mă recuperez puţin
Şi să mă-mbujorez la faţă
Cu nişte carne, şi-apoi vin.

Să nu m-aştepţi prea nesătulă
Sub aşternutu-ţi să mă vâr,
Căci mare-s numai sub căciulă,
Şi-n pantaloni, decât un ţâr.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!