Poezii despre carne
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru carne în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Mașina de tocat
(carne e trupul nostru e carne)
decapotabilă
cu venele fluturând pasagerii.
interminabilă
sub marmură sau granit
sau ciment prea nervos sclivisit
o viață avem (?!) bravii
noștri viermi colectând compulsiv
mici răhăței, da, vor pune
poate de o
colinară colivă poate de-o stivă
(carne e trupul nostru e carne)
de etichete nefericite.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acord 28
Cerbul și-a mirosit lupul între coarne.
Ploua cu arici în ii deshumate.
Coseam cu coasa de carne în carne
printre trupuri mirate...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caporalul Aurel
pe plaiuri oltenești
femei cu carne albă
fiori reci
cu fluvii de senzații
Dunărea...
Morcovi
cartofi
varză
carne
c a r n e
CARNE
C A R N E
zăpezi
suflet destrămat cum nebuloasele cerești
în cetatea apelor iubind amarnic rătăciri
încolăciri de șarpe cu salturi nebunești
un dor cumplit - apoi otrăvuri și iubiri
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare bucată
de carne de-a ta
îmi lasă un gol
în stomacul prins la spate
de coloana infinită
privirea mea
îți viola cu nesaț
formele de lebădă dansatoare
te-aș îmbrățișa bucată
cu bucată de carne fragedă
de statuie ateniană
realizată într-un laborator clandestin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacrificiu și iubire
Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus,
Lacrima seacă pe cer se așterne,
Aripa de albatros cade-n ictus.
Prea multă solitudine aține
Nevoia de-mbrățișare dentibus,
Prea multă liniște mușcă din carne,
Răni se deshid ca floarile de lotus.
Pentru a ajunge la un bun fine,
Din datorie făurim un bambus,
Sacrificiu-i acum pură-afecțiune,
Exitus-i departe, zorii făr'apus.
Prea multă liniște mușcă din carne...
rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Câinele-a văzut o fată:
"Carne!"-a zis, bătându-și dinții.
Și-și priveau părinții fata:
"Floare!"-au zis, plângând părinții.
Și-a văzut-o un călugăr:
"Bestie!"-a strigat ascetul.
Și-un poet văzut-a fata:
"Înger!" a șoptit poetul.
Femeile sunt carne, cadavre, un secret -
Așa gândește-un câine, un preot, un poet.
poezie din Mahabharata, traducere de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea mondială
Am visat că Angela Merkel se răsucea
În somn și visa
Cum Donald Trump
Mânca pe săturate
Carne de rus.
La aceeași masă
Vladimir Putin
Mânca pe săturate
Carne de american.
La masa vecină
Kim Jong Un
Mânca pe săturate
Carne de rus
Și carne de american.
Ceilalți conducători se lăfăie
Cu carnea propriului popor,
Ai noștri se devorează reciproc:
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Viorica Dăncilă sau poezii despre Liviu Dragnea
Doamne, țin în palme...
1. Doamne, țin în palme
inima ce bate
mai adânc piroane
în sfânta Ta carne.
2. Și aud în noapte
cocoșul cum cântă
și eu fug departe
ca să nu mă simtă.
3. Vreau ca într-un vaier
să-ți cânt o cântare,
dar îți iau din aer
cu-a mea răsuflare.
4. Crucea să-Ți ajut,
să-Ți mai iau din chin,
s-o duc aș fi vrut,
dar de ea ma țin.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul tristeții
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă,
Când lupii timpului cuvântă
Și sfâșie toamna ploioasă.
Cuvinte grele se împlântă
În inimă, și mi-o apasă,
Smolita mea noapte vântoasă,
Carne din carnea mea înfrântă.
Un strop de apă tămâioasă
Din gura ta, care cuvântă,
S-a stins în vină și angoasă,
Acum, tăcerea ne-nveșmântă.
Smolita mea noapte vântoasă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitirul din cer
Satul meu carne de tun
pentru cei de la oraș
viitorul la ce-i bun
când trecutul este laș
Pentru cei de la oraș
vaci atât bune de muls
sufletul un fel de caș
dintre stele iată smuls
Vacă atât bună de muls
viitorul la ce-i bun
când prezentul n-are puls
satul meu carne de tun
Pentru cei de nicăieri
nu cânți doinele le zbieri
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >