coasta

Ab Jove principium

Adam nu prea ştia de unde vine
Treaz constatând că îi lipseşte-o coastă...
Dalila lui Samson i-a fost nevastă –
Contrabalans cu noime feminine.

Ulise, rătăcind pe-o Mare vastă...
Virgiliu, căutând pe nu ştiu cine...
Şi, exilat la “Ponturi Euxine”,
Ovidiu, pritocit de o “năpastă”...

Crestomaţii de nume şi de fapte
A căror tâlcuire-ntrezărea
Nu istovirea zilelor în noapte?

De unde vine-Adam nu prea ştia…
De-aceea, poate-ademenit de şoapte
Ne-ngână tainic: “Que sera, sera!...”

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minti nebune

Stiti ce este despartirea?
Stiu doar cei ce stiu iubirea
Nu e loc de presupuneri
Nici de vorbe dand din umeri.

Pentru mine este dura
Ce urata-ntorsatura
De la simplul rasfatat
Azi ma simt injunghiat.

Nu am am somn de-o saptamana
Nu mai am control in mana
Sunt mai rece si mai dur
Lumea zice ca-s matur...

O durere am in coasta
Doamne ce gandire proasta
Asta e maturitate?!
Minti nebune, eronate!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Din a bărbatului coastă,
Zămislită a fost... ea,
Unii o numesc Năpastă,
Alţii o numesc Nevastă,
Sau mai simplu... Femeia!

E un rău ce face bine,
Nu se poate fără... ea,
Pelin cu miere de-albine,
Spinul cu petale fine,
Sau mai simplu... Femeia!

Că-i soţie, mamă, noră,
Totu-i pustiu fără... ea,
Cumnată, mătuşă, noră,
Soacra acră ce ignoră,
Sau mai simplu... Femeia!

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transversală

Se-nvârte o lume
În juru-i, rondel,
Sărmanul Pământul,
Mă-ntreb de e el,
De-i bine? Se mişcă
Ori schimbă carcasă,
Ori e în maladie,
De stă pe o coastă?!

A râde e vesel
Şi clipe-s frumoase,
Dar în agonie
Viaţa-i întoarsă!
Val după val
Vor să-l înece.
Orbiţi sunt oamenii?!
Ce se petrece?

La tele – vedenii,
În film doar urgii,

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către A patra dimensiune

cuvintele tale curgându-mi în piept rugăciune
la ceasul unei clipe-n travaliu,
se va naşte poemul visului şi puţină eternitate
apoi iar fugim în a fi oameni

când ne dă de demâncare moartea
cântăm în timpanele lui Dumnezeu,
apoi iar sub sisifica ardere ne scăldăm în cenuşă,
în vremurile de azi renaşterea se face
în încă un rapt,
în încă o piatră ce se rostogoleşte
la picioarele statuii

numeşte-mă Om să-ţi dau o coastă,
altar de trup şi chip cioplit

poezie de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă doare tăcerea ta.
Mi-e dor de durerea aceea înţepată
încuibată sub coasta stângă.
Mi-e dor de colţii ei ascuţiţi
înfipţi până la vene.
Nu vreau s-o pierd,
nu vreau s-o uit,
ca tot ce se uită
odată cu anii trecuţi.
Cum să trăiesc
fără ea?

Îngăduie-mi această durere
din nou.
Nu mi-o alunga.
Las-o! Îndur-o şi tu!
Durerea noastră,
venită din altă uitare...

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (decembrie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrarul

Durerea tuturor o schimb în piatră,
Cu dalta dezghiocând-o plină, dalbă:
Şi plâng rămaşii-n urmă lângă vatră,
Şi-n trista curte strămoşească nalbă.

Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastă
În dâmbul rotunjit de oseminte,
La rând cu un popor întreg ce-adastă
Înmărmurit pe veci, de mai-nainte.

Ca numele să-l sap în stânca dură,
Din lacrimi adunat-am udătură,
Să curme fierul slovelor făgaş,

Dar, câteodată, braţu-mi nărăvaş
Alunecă şi-adorm, şi-n vis îmi pare
Că-s temelia pietrei funerare.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revine-n fiecare seară

la aceeaşi oră frumoasă coboară
îmi cuprinde tot trupul tăcută
de plăceri se arată agăţată
încet mă omoară cruda jivină
un braţ întâi amorţeşte-n tăcere
e sloi şi soarele îl stinge cuminte
trece mai în coastă cu-un junghi
o adevărată lovitură de spadă
rămân fără aer când ora doisprezece
bate destrăbălat în turnul bisericii
se crapă cerul şi-un înger coboară
intrând în amonia unei mister fatal

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul Evei

Trec prin fumul de ţigară
Cu privirile... lulea,
mai mijite, mai în doară,
dar sunt, fix, la masa ta.

Mai coboară pe sub masă,
se rotesc, aiurea,-n fum,
te învăluie... Frumoasă!
... iar ţigara mea e scrum.

Mă ating degrab' la coaste...
Parcă una... n-aş avea!
Gânduri pline de contraste
îmi şoptesc: e coasta ta.

Mă ridic, mi-adun curajul,
dar mă simt ca un boboc
pregătindu-mi, grav, tirajul
de cuvinte: "Ai un foc?"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune

pentru lumina pură trebuie să lupt
să ating nivelul de iluminare
cântul de-ncurajare este întrerupt
de geamăt de suspin de încordare.

am escaladat un munte de probleme
dar speranţele mi-au înflorit sub coastă
prăpastia pândeşte în oricare vreme
urc mai departe de norul de năpastă.

consum energie ard şi adrenalină
cu iubirea mea un aisberg topesc
frica o destram cu credinţă lină
dramul de noroc îl chivernisesc.

îndulcesc tristeţea cu fresh de mango
pornid spre fericire cu paşi de tango.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!