coasta

Cântecul constructorilor

Într-o dimineaţă de vară
m-am aşezat jos
pe o coastă de deal
pentru a mă gândi la Dumnezeu –

un joc onorabil.
Lângă mine, am văzut
un singur greier;
mişca încoace şi încolo

spicele de grâu de pe deal.
Cât de mare îi era energia,
cât de umil efortul.
Să sperăm

că aşa va fi mereu,
fiecare dintre noi continuând
pe drumurile noastre inexplicabile
să construiască universul.

poezie de Mary Oliver din De ce mă trezesc devreme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scorbură de pleoapă

Vârtejul florilor de tei
Rătăcit, zărilor de zei
Răsfiră şoaptă de polen
Căzută duioasă în refren

Pe florile de iasomie
In ploile de iubire
Se scurg pe ochiul, opac..
În slăvile aduse-n frac

Şi se macină in scrum
Absorbit-n vortex vamp
Al timpului scrumieră.
Unde în ţigara, răsucită..

Din frunza de sub coastă
Rămasă şi uscată..
Arde în fiecare clipă
In scorbura de pleoapă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scorbură de pleoapă

Vârtejul florilor de tei
Rătăcit, zărilor de zei
Răsfiră şoaptă de polen
Căzută duioasă în refren

Pe florile de iasomie
În ploile de iubire
Se scurg pe ochiul, opac...
În slăvile aduse-n frac

Şi se macină în scrum
Absorbit-n vortex vamp
Al timpului scrumieră.
Unde în ţigara, răsucită..

Din frunza de sub coastă
Rămasă şi uscată..
Arde în fiecare clipă
In scorbura de pleoapă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau linişte

bat clopote de-aramă

mă plimb între lumi

simt raza lunii cum cade
pe coasta pământului

aud cerul sub cetini
văd zăpada plângând

mai sus de nori
umbrele mele mustind a spaimă
înfloresc din poveştile apelor
în care se scaldă căprioarele
cu puii lor nenăscuţi

parcă sunt eu sau nu

sub cioburi de vise
percep un vuiet de roşu aprins

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă femeii

Nu, tu nu ai fost făcută
Dintr-o coastă a lui Adam
Ca-n povestea cunoscută
Ce cândva o auzeam.

Tu ai fost mereu măreaţă,
Nu este o teorie,
Fiindcă Eva înseamnă viaţă
Şi-asta toată lumea ştie.

Eşti un pol al existenţei
Fără tine nu se poate,
O zeiţă a inocenţei,
O preasfântă jumătate.

În absenţa ta, bărbatul
Nu ar însemna nimic
Poate n-ar face păcatul,
Dar ar fi un suflet mic.

poezie de Octavian Cocoş (22 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eşti femeia din mine
un mic tratat de regăsire
o biblie din care citesc
cu nesaţ şi evlavie
eşti coasta care mă doare
înger cu focul în gură
poţi fi un poem toropit în melancolie
un popas al somnului dulce
diavol parfumat cu paşi de dans
eşti risipa de cuvinte
o dimineaţă firavă cu gust de cafea
eşti ce vrei tu să fii şi puţin mai mult decât atât

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până aici!

Îmbrânciţi de amintire colorăm în versuri dalbe
salbe de strigoi şi ducem tâmpla singularităţii
să ne cânte toţi damnaţii din sentinţele cetăţii
şi să scuture copacii de nori grei o floare albă.
Ce povară pe un munte să se muşte de o coastă
câtă silă duce-n spate un strigoi ascuns în sine
cât de rău un înger face când el vrea să facă bine
unui om ce în genunchi pupă mâna cea nefastă...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monumentul ratatului necunoscut

Pentru ca viitorul nu mai fie iar ratat,
tot dezvoltand destinul de argat
şi mestecând la mărul cu păcat,

ar trebui făcut
un monument ratatului necunoscut -

a celui ce nimic n-a priceput,
din tot acest răstimp pierdut...

... sau poate chiar aşa a şi fost conceput
din coasta celui fără de'nceput -
oricum, şi el tot un necunoscut...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de toamnă

Bate-n galben păşunea pe coastă,
Care-n şir urcă gruiul cu greu,
Vite mari la fântână adastă,
Stoluri trec peste vale mereu...

Lanuri coapte se leagănă-n valuri,
Peştii sar într-un vechi heleşteu,
Dumnezeu trece mâna pe dealuri
Şi atinge şi sufletul meu...

Rândunele ţin sfat în poiată,
Pregătindu-şi prescrisul turneu
Şi vor merge şi berzele-ndată
Şi voi merge îndată şi eu...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcuş

Pe cât de neschimbată ai rămas,
Pe-atât sunt eu schimbat de vreme...
Tu urci colina cu acelaşi pas,
Eu mai anevoios şi mai alene.

Şi totuşi mergem amândoi-nainte
Mânaţi de-aceeaşi unică dorinţă,
Eu nevoit să calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu uşurinţă...

Acesta-i drumul nostru; drum de coastă,
Întortocheat şi greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vastă,
Şi unde, printre stânci, bătrânul ulm e,

Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic înapoi...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!