coasta

Epitaf

Răsărit de ceară scursă
dogoreşte-i scrumul drept
pune-i seara în cenuşă
fumul înapoi în piept

Suflă-i duhul printre flăcări
candela să nu i-o stingi
suflă-i, Doamne, şi-ntre păsări
aripa ce i-o ridici

Priveghează-n siluete
pâlcuri de lumină sumbră
să-i topească desuete
secera din trup şi umbră

Pune-i raza în secară
pită în pământu-i smuls
Pune, Doamne, să răsară
trup în coasta lui Iisus

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privire

Dintr-o străveche lume ce mă umple cu priviri de vis,
Zăresc lunatice izvoare despletite-n scris,
Iau din strâmtori şi din zigzagul apelor năvodul,
În suflet creşte făr' de-oprelişti sărutarea vieţii, rodul.
Aveai trei case şi erai înconjurat de iele,
Îţi fluierau în coastă pribegiri rebele,
Mă apărai cu glas şi scut de heruvim,
În inima Lui Dumnezeu ne întâlnim,
căci ce-i născut în har şi dar divin,
Rămâne-n lumea dragostei deplin.(17.06.2022-Iulia Dragomir)

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urechea lipită

De ce stai cu urechea lipită de propriu-ţi piept?
Vrei să-ţi pui cireşele după coaste
sau poate
poate să numeri foşnetul sângelui
din buzele plecate la oaste
sau poate
poate vrei să alăptezi o carte cu foi rupte
şi să-ţi curgă lacrimi
de neputinţă. Te întreb!
Spune! De ce stai cu urechea lipită
în coasta mea
de urechea mea?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Peste câmpuri asfinţitul
S-a curbat în mii de raze,
Infinitul şi finitul-
Se întrec parcă-n miraje!

Ceru-i roşu ca un mac
Ce-a-nflorit pe coasta zării,
Şi-n oglinda unui lac-
Varsă cupa înserării!

Cu un stol imens de grauri
Cade peste cer cortina,
Încreţită toată-n falduri-
Îi beau Soarelui lumina!

Greierii încep să cânte
Prin iarba de lângă drum,
Stelele apar mărunte-
Pe un cer mânjit cu fum!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătatea umorului

Care jumătate a bărbatului?
Partea văzută, sau nevăzută,
aleatorie, sau selectată,
şi de ce jumătate când
doar o coastă s-a folosit
ca să fie alungat din rai!?
Oricum, jumătate din mormânt
bărbatul ocupă primul,
să revină fericit în rai
unde a fost cândva întreg!
Iar corul jelitoarelor
amintesc toate calităţile
sărmanului misogin,
care nici colivă nu ştia să facă,
spre veşnica pomenire.

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nod 5

El era un singur ochi peste tot,
o singură gură de jur împrejur,
un singur piept peste tot,
o singură frunte de jur împrejur.

El era blestemat,
de Fatum era blestemat.
Sub coasta unică avea două inimi
două inimi, două inimi, două inimi...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgere

tu ai zis să te uit
şi te-ai risipit
ca o eclipsă în ochii mei
nu mai ştiu îndoi geamătul mării
să îl pun visului reazăm

învăţ să mă nasc
cu fiece zi mai aproape de soare
şi să mă sting de stern în fiece noapte

tu mi-ai zis să te uit şi tu uiţi
să îţi cauţi coasta
ce mă trăieşte în verdele
pe care-l despic să mi te scot întreg

un fluviu mă trece
şi nu mai ştiu sunt matca
ori vasul de lut ce îţi dă
cea mai frumoasă formă

poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Vorbeşte, cântă ori... taci,
Femeie cu coastă de drac!
Şi-n rând, şi-n faţă şi spate,
Tu eşti stăpâna mea.
Dansează, priveşte ori... stai,
Femeie cu miresme alese!
Şi-n clipă, şi-n ceas de iubire,
Tu eşti în inima mea.
Porneşte, aleargă ori... veghează,
Femeie cu credinţă aleasă!
În dimineaţă, seară şi noapte,
Vorbe în rugă tu spui.
Întuneric, lumină ori... ceaţă,
Femeie, eşti o dulceaţă!
În doliu, mireasă ori... goală,
Tu-mi eşti licoare de viaţă.

poezie de Adelina Cojocaru (11 mai 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta e poezie? Pacat.....
Femeie cu coasta de drac...
Oare cine a aprobat postarea aceasta?
E de rasul lumii...sincer!!!

Dulci infinituri

În ziua in care te-aşteaptă
Atâţia nouri călători
Ai mai urcat o altă treaptă
Şi te-au curtat alte culori.

Ai vrut s-atingi alte zenituri
Şi te-a-nţeles steaua Canopus
Şi-ai spiralat dulci infinituri
Plutind pe floarea cea de lotus.

Nu uiţi, dar totuşi ţi se pare
Că-nrămuratele abise
Au un parfum de-nsprâncenare
Cu-nfiorarea de la vise.

Şi ştii că trebuie să vină
Fata din zări hiperboree
Ca o lumină blândă lină
S-o rup din coasta mea-femeie!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr de iarnă

Priveliştea sta să se nască,
se-ncercă o lumină albastră,
răsărea peste inima noastră luceafărul —
rană cerească.

Şi nici-o durere pe-ntinderea vastă,
sinele ţinea adânc să-şi cunoască,
dealul cu tine şi zarea de iască năşteau
cristalin din propria-mi coastă.

Şi totu-mi părea de demult cunoscut,
chiar viaţa cu viaţa prin care-am trecut
şi fiece lucru sporind în oglindă.

Şi raza ce-n timp unduind o aud,
de-aş prinde-o-ntr-o lupă de mugure crud,
ce-naltă-nflorire ar fi să se-aprindă.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!