Poezii despre ciclul vietii, pagina 6
Nehotărâre
Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieți deodată,
Ne naștem,
Doamne, atât de tineri, încât
Din miile de vieți posibile
Nu ni se poate pretinde
Să știm alege doar una.
Animalele unei vieți vânează animalele celorlalte,
Peștii vieții mai mari înghit peștii vieții mai mici,
Crengile arborilor își sunt dușmane și se usucă-n hotare,
Soarele vieții a patra întunecă
Soarele-al treilea, soarele-al doilea,
Soarele prim.
Contrare, viețile se anulează una pe alta
Și, nehotărâți încă, și nematuri, murim.
poezie de Ana Blandiana din Cinzeci de poeme (1970)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre somn
Nu vreau să vină somnul vieții.
Vreau doar somnul dimineții.
Somnul vieții e ca noaptea,
El aduce numai moartea.
poezie de Dumitru Delcă (7 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima, izvorul vieții
Inima, izvorul vieții,
Mereu trebuie să bată,
De vrem zorii dimineții
Să-i vedem când se arată.
Neîncetat să pulseze
Sângele, hrană a vieții.
Răul din noi să-l dreneze,
S-avem girul tinereții.
Când moare s-o resuscităm.
Viața din nou să apară.
Sufletul să înzestrăm
Cu o nouă primăvară.
De la vânt și de la soare
Să-i dăm aer și lumină,
Dacă vrem să nu ne doară
Motorul care ne-animă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
În murmurul vieții erorile țipă
Și vidul ne surâde, adesea, pieziș,
Vai!, melancolic, pieptiș, pe furiș,
Cuvântul devine, din taină, risipă...
Un fluture verde mai dă din aripă,
Furnicile lumii roiesc prin măcriș,
În murmurul vieții, erorile țipă
Ce dor mi-e, iubito, de-al nostru suiș!
Mai sus, la fântână, prin flori de agriș,
Lumina, de spaimă, febril, se disipă,
Și Tata, pe prispă, tot pufăie-n pipă,
Iar Mama mă strigă să-mi spună morțiș...
Că-n murmurul vieții, un dor se-nfiripă!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DMS-ul vieții
Pe scara vieții urcă timpul
Și noi urcăm pe trunchiul lui
Plini de iubiri și de păcate
Să ținem stâlpii cerului.
Cântăm și ne-nvârtim în brațe
Cu anii noștri, douăzeci,
Dimineața,-n miezul zilei
Și seara pe-ntinse poteci.
La patruzeci de ani râvnim
Duminica și marți ades,
Și sâmbăta când roua curge
Prin sânge dulce ca un vers.
La anii mulți, peste șaizeci,
Decembrie și mai ne duc
Cu gândul în septembrie
Să tot iubesc, dacă apuc.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În trenul vieții
În "Trenul vieții" ce-am descris
stă tot ce-n soartă ne e scris,
purtăm în el ce ne e drag
și-l dăruim lumii șirag,
șirag de dor și-nțelepciune,
ca la final să putem spune:
"dacă-i asculți vieții povața
cu drag te răsplătește Viața!"
La margini de povești să mergi
să vezi cu cine te-nțelegi,
să-ntrebi prietenii ce-ți fac,
unul bogat, altul sărac,
citesc din poezia ta,
îi mai încânți, îi încânta,
te pomenesc și spun că-i dor
nereușitele vieții lor,
iar tu, împovărat de dor,
ești mesagerul tuturor,
de când pe lume ai venit
tot ce-ai putut ai împlinit,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata
viata aceasta e
ca un fir de praf
risipit pe nisipul
vesniciei
pasesc lasand urme
ale pasilor
pe tarmul vietii
scriu pe nisip
povestea mea
prin faptele luminii
ca niste faclii
in intunericul lumii
clipele vietii
se varsa in eternitate.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazelul pomului vieții
Doar în raza dimineții
Înflorește pomul vieții;
Fructele-i de Cer crescute
Le poftesc în munți asceții;
Să le ia din vârf încearcă
Prin tertipuri hrăpăreții;
La dulceața lor ascunsă
Se gândesc chiar și profeții;
Însă gustul nemuririi,
De pe Cruce-l știu poeții!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada vieții
Ce vrei de la mine,
om bolând?
Tu care nu ai iubit
nicicând
și ai adus iadul
pe pământ...
Te întreb: Ce vrei acum,
să-ți cânt
balada vieții?
Nu, nicicând!
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea simfonia vieții
Prin întuneric, printre șoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăși te-ai născut,
În viață să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieții,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Și ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubește, nu mai iartă...
Iubirea-și joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Și scena vieții e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!