Poezii despre ciclul vietii, pagina 5
Destinul meu
Tu ești scânteia mea de viață,
Născut în lacrimi la ceas sfânt,
Voința tatălui ceresc,
Enigmă a vieții pe pământ.
Ești muza stelei călătoare,
Pe agitatul drum al vieții,
Ești dărnicia întruchipată,
În suflet viu, plin de culoare.
Tu ești oceanul vieții mele.
Ești răsărit către apus,
Ești uraganul nemilos,
Pentru pedeapsa celor rele.
Ești orizontul meu de viață,
Iar eu pământ însuflețit,
Ești zala unui lanț de vieți
Și un întreg pân la sfârșit.
poezie de Valeria Mahok (8 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca pâine a Vieții
"Ca pâine a Vieții,
ca sânge al iertării,
ca jertfă curată,
am fost dăruit.
Iubirea eternă,
cu brațele-ntinse,
M-a dat tuturora.
Dar tu... M-ai primit?
Din țară în țară,
din poartă în poartă,
din inimi în inimi
am binevestit.
Și-acum când e vremea
să-nchid ușa vieții,
te-ntreb înc-o dată:
dar tu... M-ai primit?
Zadarnic vei bate
la poarta închisă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii - florile vieții
Într-o zi până și războiul
se va pleca în fața poeziei,
iubirii de frumos,
plânsului nou-născutului.
Oamenii nu sunt doar florile vieții,
ci și rodul iubirii.
poezie de Camelia Oprița din Ecce homo (martie 2022)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții (ma)tematic
alunec cu mintea și gândul
pe ipotenuza timpului,
simplific silabele pe rânduri,
aștern pe catete pilonii
rezistenți la vânt și cutremur,
în ramificațiile neuronilor
simt cum impulsurile
se amplifică dând sens vieții.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aur și argint
Sunt într-un vis, pe-un țărm de mare
Și ziua-mi cere voie să adoarmă,
Văd valurile-n patul lor de sare,
Cum împăcate, coamele își sfarmă.
Acum magia-ncepe cu-n blestem
Ce de-o eternitate se repetă,
Când în apusuri, raze aurite gem,
Alte de-argint în urma lor regretă.
Și soarele, în adormirea grea,
Simte în pieptul lui furtuna,
Ce disperat o lasă-n urma sa,
Când, resemnată, se trezește luna.
Acesta-i ciclul nemuririi lor,
Ce are rădăcini neamplinite,
Între destine scrise în decor,
De nemiloase lacrimi adormite.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rucsacul
ronțăi nepăsător
minute
din viața
fără lumină,
bordură de granit
lovesc...
mă doare
dar trăiesc
merg și merg
pe trotuar
trotuarul oare al vieții
contează?
am pus viața în rucsac
și ce
cui îi pasă?
drumar în lume de mulțime,
pierdut,
necunoscut,
nu aud...
am căști în urechi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Borderoul vieții
Pe boreroul vieții stau înscrise
Dezamăgiri, speranțe, fapte, vise...
Neliniști, steaguri negre de furtuni...
La libertate nu suntem imuni.
Aleargă-n noi convoaie de tăcere...
Un sanatoriu, implicit, se cere,
Spre-a ne ascunde gândurile negre.
Se duc în vise luptele acerbe...
De-acum suntem o cumpănă pe care
Secunda e trecutul care doare.
Pe borderoul vieții lacrimi curg...
Eu în tăcere, iarăși, stau și plâng.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre seara vieții
Spre seara vieții miroase a pustiu,
Cerul nu mai vede prin pupila soare,
Genele s-ascund în păsări călătoare,
Spuma din valul mării trece în târziu.
În seara vieții noastre depărtarea crește,
Dealul nu ne urcă peste coama sa,
Steaua plină-n visuri nu mai are șa,
Umbra de sub noi, subțire, se topește.
Asta-i seara vieții searbădă, amară,
Totul e fărâmă, chiar munții au apus,
Doar adâncimea crește în brațele de urs
Ce-așteaptă-n sânul lui o căprioară.
Mă doare ceasul serii ce scârție în timp
Rupând altoiul dulce ce-a fost între noi,
Până plecăm în noapte mai așteptăm vioi
Să dăruim viața pe-un mugure în schimb!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilema vieții
Sunt o clepsidră.
Timpul curge prin mine.
Stau,
pe masa lumii
și măsor timpul.
Cât a trecut?
Oare cât va mai trece
până mă va-ntoarce
s-o iau de la-nceput?!
Dilema vieții
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2012)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii - lumina vieți (Celor mai scumpe ființe din viața mea)
E atâta soare și atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinerețea mea și dorul
Cuvintele ce-și au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieții,
Vibrând mereu ca o vioară,
Atunci când gândul mă frământă
Sunteți mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieții
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereții.
Voi sunteți lumina vieții mele
Ați izvorât din inimile noastre
Din frumusețea zorilor albastre
poezie de Maria Ciobotariu (18 septembrie 2012)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!