Poezii despre ciclul vietii
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru ciclul vietii în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Ciclul vieții
Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îți va daruii
Ea îți da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viața ce o trăiește un om
O frunză agățată-n pom
O primăvară veselă se ivește
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzește la viață ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubești soarele si vântul zăpăcit
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeride
Când flori de liliac se vor deschide
Suavele miresme mă îmbată,
Încep în nopțile de vis ca să răzbată
Prin geamurile casei și firide.
Natura-ntreagă poate fi schimbată
În așteptarea zilelor toride
Când ierburi găzduiesc efemeride
Și lasă vieții ciclul să-l străbată.
Ascultă floarea zumzet de albine
Când generoasă și-a aprins corola
Le dăruie polen granule fine.
Un fagure va umple caserola
Stuparului când vremea mierii vine
În verile cu dimineți senine.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saturna scripție
Singurul albastru
e ciclul unei femei
într-o livadă
de sânge.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e ciclul de cântece, salba
Grea de extemporale pe glia
Unde iubirea-i perenă ca iarba -
Iar eu-s Maria de România.
catren de Dorothy Parker din Destulă frânghie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la A nins în părul meu...
A nins în părul meu cu ghiocei
Și iarna vieții își arată blana,
Eu o sfidez trăind din amintiri,
Care îmi completează zilnic hrana.
Nu vreau să îmbătrânesc precum copacii,
Ca obrajii să mi se asemene cu scoarța lor,
Dar recunosc că toate oasele mă dor
Și asta mă disperă, ca și anii.
A nins în părul meu cu ghiocei
Și rău îmi pare că îmbătrânesc,
Dar ciclul vieții e normal, firesc,
Degeaba contra timpului mă răzvrătesc.
Voi face și eu ce face toată lumea veche,
Mă voi plimbe pe-alei fără pereche...
Cu traista amintirilor la purtător,
Ca să închei frumos ultimii ani sau clipe.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt natura
Se-mprăștie încet norii
Intr-o vale iese un izvor
Apar colții roșii la bujori
Ciclul vieții este izbitor
Se întorc acum cocorii
Natura se trezește
Respir prin toți porii
Zvon se răspândește
Oameni sădesc un pom
Parcurile pline cu flori
Glasuri vesele de om
Pare-a mă trezi în zori
Dintr-o iarnă amorțită
A ieșit pe nesimțite
Lângă gardul la portiță
Mici lăstare din semințe
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nava vieții
Nava vieții, nava vieții
Mi s-a frânt.
Am avut catarg prea tânăr,
A fost vânt -
Nu-mi zâmbește de departe
Nici un far,
Vânturile tot mai aspre-mi par.
Și răcnește marea vieții,
Valurile mii...
Dimineață a credinții
Nu mai vii?...
poezie celebră de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am obosit
exact asta cred că își doresc și ei. norii când ostenesc își lasă ploile pe unde îi apucă
și mor. lacrimile duc ultima picătură cu ele. rămâne doar un abur ușor
iar cerul pare că nu știe nimic. nici măcar nu se încruntă
seceta a ucis orice urmă de normalitate din suflet. privești igrasia soioasă
și consideri că numai zăbrelele mai pot opri degradarea totală
dar și rugina roade pe tăcute. și-atunci clachezi.
realizezi că morbul distrugerii face parte integrantă din ciclul vieții
Doamne, lasă-mi cerul să plâng și pământul să mă soarbă, dar Doamne
lasă și un bob de dreptate pe pământul asta pustiit, că poate
reușesc să înverzesc ca să nu-mi pară rău c-am pătimit...
căutând locul în care de sufletul tău ești mai aproape...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul vieții
Ești gârbovit și mergi împiedicat,
Ai chip de ceară, glasul te-a lăsat,
Respiri cu greu și ești un pic senil,
Nu crede nimeni că ai fost copil.
Dar te-ai jucat și tu și ai zburdat,
De tot ce e în jur te-ai bucurat,
Lipsit de griji, cu ochi senini râdeai,
Când mama te certa te întristai...
Iar anii au trecut și, negreșit,
Ai fost flăcău și te-ai îndrăgostit,
Ai fremătat de doruri mii și mii,
Și ai avut la rândul tău copii.
Când au crescut, și-au luat în lume-avânt,
C-așa e legea firii pe pământ,
Și ai ajuns bunic, cu mulți nepoți,
Și rând pe rând te-ai ocupat de toți.
Azi ești bătrân, slăbit și inutil,
Însă ai fost și tu cândva copil,
Ai chip de ceară, ceasul ți-a sosit,
Dar ai fost tânăr, chipeș, fericit.
poezie de Octavian Cocoș (15 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești zăbava vieții mele
Tu ești zăbava vieții mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj și mii de temenele
slobozi din mine răutatea!
Trezești de fiecare dată
gânduri trăsnite și rebele,
ești cea mai insolită fată
când ești zăbava vieții mele!
Remarc figura-ți încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar ești zăbava vieții mele!
Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună și de stele,
te vreau așa... îngândurată
că ești zăbava vieții mele!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >