fata cu ie

Hoinar

Şi dacă mâine într-o zi,
un soare blând te-ar răsfăţa,
cu raze dulci pe faţa ta,
n-aş fi gelos şi să nu râzi,
eu tot pe tine te-aş visa.

Ca semn cumplit de răzbunare
în toare lumile imaginare,
Eu razele i le-aş fura,
ce chipul tău l-ar memora,
ca pe-un parfum magic de stea.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni

V-aţi întâlnit pe carosabilul umed al iubirii.
Poezia s-a revărsat din voi şi lumini au aprins cerul.
Am reciclat lampioanele viselor
Poate că nu mai aveţi nevoi de ele la margini de oglinzi.
Privirile voatere s-au strâns de mână
Şi au trecut ca o fată morgană pe aleile paradisului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles şi eu

că ies în lumea asta mare
iubind cu îngrijorare femeia
care mă îmbrăţişează şi faţa
e strivită de oglinda unde
se pudrează dimineaţa destul
aş vrea să strig ce-am învăţat
abia de reuşesc să deschid gura
şi vorbele se târâie prin ierburi
asamblez pistoale în gând
şi le încarc cu poezii ce mângâie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii...

Care mai doreşte,
care mai pofteşte
iluzii garantate..

iluzii de calitate
miraje de vis
năluciri mirifice
himere fabuloase

fără termen de expirare
pentru toţi
şi pentru toate gusturile.

Fata Morgana

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan Zehan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde s-a sinucis şi infinitul...

Nu-mi mai găsesc poteca spre lumină, alerg şi totuşi nu înaintez... în locu-n care stau e-atâta vină, că nu m-ajută nicio rugă, niciun crez...
Mi-e sufletul mai gol ca despuierea cometelor de gheaţă când spre soare, cu strălucirea razelor pe faţă încep să se topească, deşi doare...
Repere nu mai am şi pe niciunde nu-i nimeni să-mi răspundă la-ntrebare... lumina, azi, pe unde se ascunde şi de ce nu mai văd nicio cărare?
Doar un deşert cu liniştea letală se-ntinde pe pământ ca un torţel şi eu calc printre spini în talpa goală şi cu singurătatea-s la duel...
Şi nici morganele nu-şi mai arată faţa... e un tărâm pustiu în care geme şi asfinţitul, dar nici dimineaţa nu-şi mai arată zorii în poeme...
Îngenunchez lângă un trup de piatră din care-un scâncet surd îmi intră-n oase şi aerul încins ca într-o vatră a moarte şi-a cenuşă amiroase...
Un corb dă roată-amuşinând sfârşitul, se înnegreşte petecul de cer, unde s-a sinucis şi infinitul în sunet palid de violoncel...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre moarte

Nu putem fugi de moarte
că sfârşitul oricum vine.
Fără moarte nu se poate
trăi, un secol de zile.
Nu trebuie s-o chemăm.
Ea vine şi singură.
Rangul pe care-l purtăm
în faţa ei tremură.
E un proces biologic
după cum oricine ştie.
Ea ne-adună cronologic
şi ne-închide în sicrie.

poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Când desupra se adună nori negri
Iar frigul iernii se insinuează
Cu umezeală în suflet
În faţa fricii
Şi-a adversităţii...

Când criza pare fără leac
Şi când deprimarea
Flirtează cu disperarea
Nu este totul pierdut...

Se iveşte
Un lăstun
Vestind

Bucuriile
Primăverii

Speranţă!

poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra păsării

Numai tu
îmi poţi vedea braţele
ca pe nişte crengi
căţărate pe cel mai înalt zid;

noaptea
înfulecă vise
de faţă cu mine,
aruncând stele
în iarbă;

numai tu
îmi înveţi trupul
să ia forma unei păsări,
în timp ce ne iubim.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime pasagere

Eram la Teatru într-un autobuz gol,
În faţa mea erea un mut cu o mută şi eu chior;
Mutul la mută din mîini bîţîia,
Ochiul meu lacom în fund o căta;
Amîndoi pipăiam dini priviri muta domnişoară,
Aşai-i şi dragostea-şi mută şi chioară!

poezie de Mihai Ivănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâia întâlnire...

... atunci, te-am luat de mână şi a început să-mi tremure voce,
să-mi simt urechile calde şi inima tare să-mi bată, atroce
şi-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer şi faţa îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mişcare
ca un zvâcnet şi mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă mă doare,
până şi cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, aşa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre şi toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgenţă, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârşit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum să pot, peste timp să ţin nealterat atât rău, să-mi provoc neîncetat suferinţă...
ca şi în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorinţă?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!