fata cu ie

O stea aureolată

Faină fată, n-am ce spune.
La ea, totul e frumos.
Blândeţea, vorbele bune
Îi fac chipul luminos.

Frumuseţe-întruchipată
Coborâtă pe pământ.
O stea aureolată,
Trimisă de Domnul sfânt.

Din sfera-i de frumuseţe
Alte stele se desprind.
Ele vin să dea bineţe
Veşniciei, strălucind.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incident

El s-a întors şi a tras. El l-a împuşcat. Când el s-a întors,
a tras, iar el a căzut, împiedicat, peste umbra copacului,
la pământ, împuşcat, murind, mort, stopat definitiv.

Doborât, sângerând, împuşcat mortal. A murit atunci, acolo,
după cădere, glonţul în plină viteză i-a sfărâmat faţa,
iar sângele-n pulverizare fină prin lumina leşietică a stropit faţa ucigaşlui.

Fotografiile mortului – pretutindeni, sufletul lui încă mai
absoarbe lumina. Dar el a murit într-o beznă mai întunecată
decât cea a sufletului şi toate s-au răsturnat orbite odată cu moartea lui
pe treptele scărilor.

Nu există informaţii despre ucigaş, exceptând faptul că s-a-întors de undeva
să facă ceea ce-a făcut. Şi a tras un singur glonţ sub privirea scrutătoare-a victimei,
şi-apoi l-a părăsit de-îndată ce-a ţâşnit sângele. Ştim că

ucigaşul era priceput, rapid şi tăcut, iar victima
probabil îl cunoştea. Mai mult de-atât, dincolo de expresia-înăcrită
a mortului şi de surpriza-îngheţată-n încleştarea

[...] Citeşte tot

poezie de Imamu Amiri Baraka din Magie neagră, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accepţi să râzi...

răspunsul tău şi da şi nu,
incertitudine îmi lasă,
un fel de-a fi şi a nu fi
mă ţine zăvorât în plasă,
vorbeşti prin colţuri, cum nu sunt,
în faţă ai o altă faţă,
eşti ca un nor purtat de vânt,
eşti ploaie, soare, apoi ceaţă

sunt ferecat în felul tău
un fel de fel fără de lege,
chiar de te rogi la Dumnezeu
nu cred că poate înţelege,
nu cred că tu te-ai înţeles
cu împăcarea ta de sine,
incertitudini cu-al lor sens
s-au prins cu ghearele de tine

între minciuni şi adevăr
trăieşti doar clipa de o clipă

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Ma inclin,
Iubire-Mama, Dragoste-Gand!
Cu un zambet zavorat in nefiinta
M-apropii in soapta cu un sarut sa te ating
Imbratisindu-ti chipul cald din necuvant -
Doar Timpul mi-a ramas sa mai inving
Reconvertindu-l in recunostinta...
Femeie-mama, Femeie-gand!
Femeie nezidita in cuvant,
Ma-nclin in fata amintirii tale,
Pe Pamant.

poezie de Ion Muşat (7 martie 2011)
Adăugat de Ion Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musafirul

Un păianjen mi se lasă
Din tavan, pe fir, pe masă,
Şi se-ntoarce iar pe fir.
- " O să ai un musafir ",
Mi-a prezis bucătăreasa.
Pe cînd el îşi ţese plasa,
Suind de-andaratele,
S-au adus bucatele.
Musafirul e de faţă,
Că jucînd mereu pe aţă,
Se desprinde, se agaţă
Şi-nnodînd să nu şi-o rupă,
Ţi-a căzut de sus în supă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

De urlă fiara în păduri,
Sau tună ca din mii de guri,
Sau cântă-o fată prin răsuri,
Orice ecou
Se-aude în văzduhul sur,
Îl işti din nou.

Asculţi furtuna şuierând
Şi tunetul, al mării cant,
Păstorii pe islaz strigând
Şi le vorbeşti.
Dar nu-ţi raspund… Poete,-oricând
Acesta eşti.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe câmpul
de floarea-soarelui de aur
femeia merge...
pălăria cu boruri largi de paie
de pe capul ei.
îmi aminteşte de o umbrelă ascuţită
vine, se apleacă în faţa
unor steaguri colorate, -
sperietoare de ciori
într-o cămaşă simplă,
pantaloni aspri.
Cine este ea pentru mine
şi unde se duce,
uneori înainte să apară
dispare, nu-i aşa?

poezie de Stanislav Li, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul şi prostimea

Nu unul doar e cazul când prostul joc îşi bate,
De-un om deştept, ilustru, bârfindu-l pe la spate;
De multe ori nerodul îşi bate joc pe faţă,
Prostimea îl aprobă, în loc să-i fie greaţă.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (18 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbitor

Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubim
câte-o fată de grâu, cu privirea albastră,
să scriem poeme sau cărţi să citim
la lumina ce scade treptat în fereastră.

Pe masă, paharul cu ceai sau ţigara
să-şi urce spirala căldurii am vrea.
târzie pe dealuri să fumege seara,
luceafărul palid să licăre abia.

Dar întinsele noastre câmpii dobrogene
ne ard peste faţă cu plesnet de bici
pe când visul musteşte amar printre gene:
Cumplitul Danubiu va trece pe-aici.

Va trece cândva, peste ani, peste vreme,
cu apele tulburi de crâncen tumult,
iar undele sure vor sparge blesteme
din guri astupate cu pumnul demult.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

***alter ego

din când în când
aş vrea să
fiu şi
eu
indiferent

să spun că fumul de ţigară nu
face nori de
ploaie
fotosinteza se desăvârşeşte chiar
dacă
şi ochii mei absorb lumina -

dar
uite... un
copil
în faţa genunii

Doamne
Doamne

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!