divina

Purtătoare de viaţă

Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,
Din pântec ce creşte iubirea în rod,
Ai pus nemurirea plămadă în tină
Şi fire de viaţă făcutu-le-ai nod.

Acum eşti potir, ţi-e trupul-ofranda,
Scânteia divină aprinsă-n zidire,
Bărbatul în mir îmbracă triada
Şi-ntreaga fiinţă-i dumnezeire.

Ai luat de la stâncă tăria să rabzi
Când taie în tine durerea ca lama,
Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,
Când puiul de om îşi caută mama!

Eşti totul în toate, aceasta-i menirea
Sădeşti bucurie aici pe pământ,
Prin jertfa adusă, primeşti mântuirea,
Mărită femeie, eşti lutul cel sfânt...

poezie de Angelina Nădejde (22 iunie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcate sfinte

Din toată fiinţa-ţi divină
Numai o singură privire
Mi-a fost de-ajuns ca să devină
Cea mai frumoasă amintire.

Iar din întreaga ta iubire
Ce veşnică vreau să rămână
M-am mulţumit ca amintire
C-o fină strângere de mână.

Şi... copleşit de fericire
Portretul tău să întregesc
Eu voi purta ca amintire
Zâmbetul tău cel îngeresc.

Până la prima întâlnire
Şi toată vremea înainte
Nu-mi vor pieri din amintire
Aceste trei păcate sfinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de gânduri

sunt extaziată m-am împrimăvărat şi eu
muguri de gânduri cresc în chimia de atomi
culori vesele se scurg una în alta mereu
desen cu flori şi fluturi cu înverziţii pomi.

concertul de mierlă m-a făcut să tresalt
nu este pasăre să cânte mai sublim
cresc emoţiile pure ca muntele înalt
căci numai primăvara profund mă anim.

am lansat în univers gânduri miliarde
să întâlnească stele şi mândri luceferi
scânteia divină ca o torţă mă arde
parcă port curcubeie pe umerii teferi.

mă adâncesc în peisaj cu romantismul verde
lacul admiraţiei mele este plin cu nuferi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih Mariei Cataleya

M amă - duh şi lumină, esenţă divină,
A rcă pe care, poposeşte o floare -
R oză şi rază, ce-n taină veghează
I nima ta, Julia.
A rgint din lumină, fericire şi tihnă.

C a un balsam, copilă, te am!
A notimp de iubire, vis, fericire,
T aină şi soare, lumină, culoare,
A lergi, dinspre cer spre pământ, aurul stelelor culegând.
L a mama te-ntorci, căci doar ea îţi va da
E nergie, spre cer să te-nalţi ca semenii-brazi.
Y ellow - galben solar rugină de jar.
A stru şi regină stelară, frumoasă şi blândă.
.... Sălăşluind în universul de ceară, în noi şi-n afară.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente cu Secret Garden

tonuri dintr-o rapsodie alunecă în glezne
îmi înfierbântă sângele precum un foc
ce luminează noaptea şiruri de bezne
visul meu pe-o stea îşi face loc.

în răspândire totală rătăcesc prin gânduri
plenitudini de simţiri sufletu-mi inundă
sub farduri sclipitoare ascund riduri
chefuri nebune de viaţă abundă.

sufletul meu cere voluptăţi ideale
dinamismul muzicii creşte tensiunea
intervenţia divină curmă clipe bestiale
pianul şi vioara şi-au sfinţit comuniunea.

trăiesc cu Secret Garden momente speciale
triumfez în Paradis întregindu-mi viziunea.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Ce e poetul pe pământ?!
Asemeni unui muritor de rând,
Când dă de greu, cu sufletul va plânge,
Şi când durerea-n suflet îi ajunge,
La umbra unui vers de jar se-ascunde
Şi litera-pumnal, în plâns şi-ascunde.

El scrie des, cum inima îi bate,
Tăcerile şi le ascunde-n noapte,
În curcubeu ţi-n răsărit se cheamă
Şi-i curg sub pleoape lacrimi de aramă.
El, un poet – mângâietor durerii,
Aşteaptă iarăşi clipa învierii.

Că-i epigramă, proză, poezie,
Doar Dumnezeu de toate astea ştie...
Îndemânare, artă şi nobleţe,
De Sus, la pământeni le sunt alese.

Poetul – imn şi literă divină,

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul inteligibil este doar raţiune şi nu s-ar mai putea naşte încă un altul care să fie doar raţiune, ci dacă se năştea un altul trebuia să fie inferior aceluia, nefiind raţiune, dar nici materie căci materia nu este ordonată, de aceea trebuia să fie un amestec. Cele la care universul acesta se opreşte sunt materia şi raţiunea, iar acolo de unde începe se află sufletul, care guvernează amestecul. Partea din suflet raportată la realitatea divină superioară rămâne neamestecată şi nu are piedică în actul ei, după cum partea sufletului care dă viaţă corpului nu primeşte nimic de la el.

Plotin în Enneade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţii privilegiaţi

Luna a devenit un dansator
la acest festival al Iubirii.

Acest dans de lumină,
această binecuvântare sfântă,
această dragoste divină,
ne cheamă într-o lume aflată dincolo de lumea
pe care numai îndrăgostiţii
o pot vedea,
cu ochii lor arzând de pasiune.

Ei, cei ce s-au predat Iubirii,
Sunt cei aleşi!

Devenind astfel particule de lumină,
ei sunt acum strălucitorul Soare!

Ei au lăsat în urmă această lume de jocuri muritoare;
Ei sunt iubiţii privilegiaţi,
care au creat o nouă lume

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub soare...

Mânia îţi face iute
Riduri profunde pe frunte,
Ale înţelepciunii cute
Răsar ca să le confrunte,
Răbdarea să le descrunte,
Făcând cutele plăcute...
Timpul le face mărunte
Ca să le zici "amănunte"...
Taina gropii nevăzute
Face totul să se uite
Iar în Cer scrie – "virtute"
Cu îndurările-absolute.

Dacă ierţi, primeşti iertare,
Dacă rabzi, afli îndurare,
Te smereşti, ai consacrare...
Iubind, ai eliberare,
De viaţă dătătoare.

Nimic nu-i mai bun sub soare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Azi e sărbătoare? A. M: Singura sărbătoare adevărată pe care o cunosc şi pe care o vei cunoaşte şi tu, când te vei recunoaşte pe tine însuţi, ca tine însuţi este Sinele. Atunci toate sărbătorile exterioare vor păli în lumina acestei briliante sărbători interioare, care este însăşi Viaţa Divină, Sinele sau cel veşnic numit Dumnezeu! Nu există alta sărbătoare sau sacralitate mai presus de aceasta. Cel care o recunoaşte "devine" el însuşi inima cea vie a tuturor sărbătorilor, vidul, sau eternul Absolut.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!