divina

Omul a creat tonul care vibrează constant, l-a înălţat din adâncul inert al lumii sale înconjurătoare de materie crudă la lumina conştiinţei sale sau, poate, l-a coborât din sfera divină. În orice caz: l-a creat. El lasă să vibreze o lungime elastică între două puncte fixe, suflă printr-un tub de bambus sau printr-un os tibian golit, înzestrat cu găuri, şi întemeiază, astfel, fără a avea vreo idee în această privinţă, ipotezele sub care poate să depăşească condiţiile sale "întru acum".

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să mor cum nu se moare

Aş vrea să mor de fericire,
Fără regrete sau blesteme,
Fără să pierd vreo amintire,
Fără să scriu în van poeme.

Aş vrea să mor cum nu se moare,
Să sar peste etapa fricii,
Să fie ca o sărbătoare
Scăldată-n foc de artificii.

Aş vrea să mor scriind cuvântul
Care dezleagă veşnicia,
Să simtă cerul şi pământul
Când eu desăvârşesc magia.

Aş vrea să mor cum nu se moare,
Să văd întinerind bunicii,
Să fie viaţa viitoare
La fel ca zborul rândunicii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Căutătorul de amintiri (2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată ciupesc ca un bădăran răsăritul

iar zările se cutremură
ca şi cum un dement frumos
scăpat de realitate dintr-o divină eroare
loveşte timpanul cu un baros de potcovar
cum bat uneori fluturii aerul ritmat
înainte de polenizarea albă
a unei flori de colţ

mă întind apoi obosit
peste orizont
ca un uriaş nesăbuit
adun un pic de rouă
înainte de orice risipire
ca pe o dovadă că până şi dumnezeu plânge
de atâta lipsă de dumnezeu

oricum eu nu am ştiut niciodată măsura
prin care un curcubeu răstingnit pe o harfă
ar putea cânta precum o privighetoare
care îngână o poezie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admiraţii extreme

îngerii mei veghează pe un turn de bazalt
descărcând în lume dragostea divină
zămislesc speranţe dintr-un crez înalt
nutrind puritatea căci n-au nici o vină.

ei îmi aduc aleanuri pure melodioase
ore nedormite le transform în versuri
aşează-n întuneric lumini grandioase
mirărilor negre le dau înţelesuri.

îngerii mei sunt prietenii dragi
fără de care viaţa ar fi dureroasă
îmi dau poveţe scumpe parcă-s magi
favoruri din suflet cu noimă duioasă.

îmi brodează stele pe bolte de vis
doruri sculptează pe stâlpi de Paradis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discurs pentru iubire

am crezut mereu în dragostea universală
că toate fiinţele au nevoie de grija divină
ştiu că lumea se înalţă pe albastră spirală
că ploaia e sfântă şi ne spală de vină

rugăciunea e un exerciţiu al iubirii mele
mă rog să fie pace pe pământ ca în cer
să piară bolile tristeţi gânduri rebele
armonii să dăinuie în oricare ungher

nu există adâncime în iubire fără sacrificiu
uneori este nevoie de renunţare profundă
este nevoie să inventăm câte un artificiu
detaşaţi de orgolii secundă cu secundă

freamătă intens în mine mănunchiuri de raze
flori de lumină cuminţi se aşează în fraze

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lada de zestre

în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină
timpul îmi e frate cu zorile darnice
ce m-au energizat cu prana divină.

demnă mă îndrept spre cele veşnice
ca floarea de lavandă cu mireasma fină
în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină.

primesc de la stele vise tainice
le-am adorat mereu cu iubirea senină
amintiri se-aprind ca nişte sfeşnice
lumina ce se naşte sufletu-mi alină.

în lada de zestre pun gânduri trainice
şi ia ţesută cu fire de lumină.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici a fost şi-n veci o să rămână

Dainează somnul pruncilor la piept
Şi murmurul izvoarelor îngână.
Să deie lupul miercurea la stână,
E-acelaşi grai pe mal, că-i stâng, că-i drept.

Ca apa de tămadă din fântână,
În sfânt lăcaş ca haricul transept,
La greu judeţ - un ócoş înţelept,
Aşa e limba noastră cea română.

Cu vorbe din scriptură, port recept:
Altiţă, ie, berneveci, târsână,
Icoana sfântă – simbol şi precept,
Străjer al dăinuirii şi stăpână

Aici a fost şi-n veci o să rămână
Divina limbă-a noastră cea română.

poezie de Nicolae Mătcaş din Şi sunetele sar ca-n prier mieii (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea cuvântului

în puterea cuvântului am crezut mereu
rivalităţi împacă şi produce armonii
Geneza-i creată prin Cuvânt de Dumnezeu
este lumina sfântă ce curmă demonii.

cuvântul invadează ca-ntr-un elan mistic
viziuni cu străluciri de diamant
este veşnic chipul mântuirii cristic
furnizează pace când timpu-i alarmant.

cuvântul luminează în bezna din minte
înlătură tăcerea când omul este trist
deschide drumuri noi spre înainte
se vrea pururi nobil şi altruist.

e energie pură din divină sorginte
modelează sufletul îl face pacifist.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia binelui

magia binelui pictează zâmbete pe buze
e dans în lumină proliferat de îngeri
nu se impotmoleste în gânduri obtuze
nu se lasă destrămată de constrângeri.

să fiu mai bună îmi doresc mereu
şi ştiu că Dumnezeu îmi este aproape
când îmi este bine sau când îmi e greu
iubirea divină pluteşte pe pleoape.

magia binelui e ninsă de astre
ne acoperă duios pe fiecare-n parte
zbor de fluturi şi de păsări măiastre
neatinse de ură, invidie sau moarte.

ocrotesc cât pot de mult această lume
cu rugăciuni create de Sfânta Treime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai presus de cuvinte

mai presus de cuvinte e un sărut de muză
un acoperiş de stele cu lumină argintie
cântecul vieţii să răsară pe buză
luna îmi zâmbeşte freamătul mi-l ştie.

ninge cu fală în Ardealul meu drag
ninge şi ninge în Muntenia mândră
prin viaţă iarna mai trece un prag
îmbrăcată cochet în blană de vidră.

ninge cu colinde din Banat în Moldova
neamul se pregăteşte de sărbători vrăjite
pe aripi de poveste se înalta slova
în case e cald cu iz de nuci prăjite.

mai presus de cuvinte e iubirea divină
când cad mă ridică în tandră lumină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!