divina

Treimea nu se reduce la o esenţă divină abstractă şi impersonală, ci este o Treime de Persoane Care Se iubesc, Care-şi extind iubirea Lor peste noi şi în noi, în Hristos Care pătimeşte pentru noi, Care este întreg iubire pentru noi. Hristos ne cheamă de asemenea să înaintăm cu ajutorul Său spre o umanitate asemenea umanităţii Sale: o umanitate care vrea să sufere pentru ceilalţi ca să-i înnobileze, ca să facă bucurie Tatălui ceresc, dându-I bucuria de a vedea că înaintăm prin iubirea dintre noi spre iubirea faţă de El.

citat clasic din Dumitru Stăniloae
Adăugat de Loredana Foca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia de Crăciun

se petrec minuni în cer şi pe pământ
steaua magilor răsare cu cunună de lumină
în ieslea curată se naşte pruncul sfânt
să aducă în lume mântuirea divină.

cad fulgii mari pufoşi şi argintii
se-aştern în grădini straturi de zăpadă
cu al vremii spectacol se bucură copii
se duc la colindat din ogradă-n ogradă.

fac bolte în aer fulgii jucăuşi
deschid geamul, scot mâna afară
din pură fantezie fac palma căuş
steluţe se topesc nu aş vrea să moară.

cozonaci cu nucă s-au scos din cuptoare
întâmpinând cu dulce sfânta sărbătoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa divină

Nu mă tem de tine, moarte,
Chiar dacă vii să mă ucizi în vis.
Atât mă tem, că încă nu am scris
Cum să te spânzur într-o carte.

Să văd cum mori şi Tu măcar o dată
Cum sufletul îţi curge în pământ
Că n-ai în tine nimic sfânt
Fiinţă hâdă fără nici o Pată?!

Aduni copii, femei, bătrâni
Cum îi alegi, nebună fără minte?
Dintre cei răi, pe cel cuminte
Tu, Pacoste, din Casa de nebuni.

Sunt prea bătrân să mă mai tem de tine
Şi n-am sfârşit ce am avut de scris
Omoară, Doamne, păcătoasa-n vis
Şi-nvaţă-mă să fac ce se cuvine.

poezie de Aurel Anghel
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinamismul primăverii

ninge cu petale albe din pruni timpurii
poiana cu narcise se -nvârte după soare
iarba rourată scaldă zori de bucurii
lanuri de speranţe încolţesc pe ogoare.

armoniile gliei glăsuiesc prin ecouri
dansuri în lumină sunt gândurile mele
romantismul primăverii dispersează nouri
timpul fără durere se strecoară sub piele.

angelică melancolie ţesută din seninătăţi
s-a cuibărit în sufletul meu permanent
jocul de culori transpare-n purităţi
conceptul graţios al dragostei este prezent.

dinamismul primăverii topeşte fiorduri
dominaţia divină stabileşte recorduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiri în rime

cu voluptatea pătimirii trăiesc bătrâneţea
amestec straniu de sublim de fantomal
am strâns din viaţă eleganţa, fineţea
din valuri negre am ieşit mereu la mal.

convertesc timpul în resorturi sublime
mă întăresc în conştiinţa propriei misiuni
pacea şi liniştea sunt fericiri în rime
cu luceferii poetici resimt conexiuni.

trăiesc prin transcendenţă un vis universal
prilej de înălţare în credinţa divină
cumulez doar splendori din mediu natural
dragostei de viaţă nu îi sunt străină.

îi fac mărturisiri luminii din astral
este mângâietoare, amicală, calină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura sărbătoare adevărată pe care o cunosc şi pe care o vei cunoaşte şi tu, când te vei recunoaşte pe tine însuţi, ca tine însuţi este Sinele. Atunci toate sărbătorile exterioare vor păli în lumina acestei briliante sărbători interioare, care este însăşi Viaţa Divină, Sinele sau cel veşnic numit Dumnezeu! Nu există alta sărbătoare sau sacralitate mai presus de aceasta. Cel care o recunoaşte "devine" el însuşi inima cea vie a tuturor sărbătorilor, vidul, sau eternul Absolut.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe sublimate

poezia mă transpune în revelaţii ample
versuri sofisticate sufletul mi-l străbat
gânduri fluide pot cerul să-l contemple
clarităţi irezistibile care m-au schimbat.

în flux nemărginit trăiesc stări sublimate
bucurii câştigate în lupta cu neantul
ploaia de fericire sub lumini fermecate
gânduri devin aurore înconjoară cuvântul.

slove care curg în fluviu de speranţe
când soarele se scaldă în apa cristalină
adâncimile vieţii in mii de nuanţe
în care se reflectă scânteia divină.

trăiesc avânt sentimental cu rezonanţe
care urcă sus la steaua hermelină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de iarnă

Dansează calm în vântul rece,
Acoperă păduri şi dealuri
Nedesluşiţi fulgi în valuri
Seninul zilei îl vor trece;
Uitată luna se ascunde,
Lumina ei prin nori pătrunde

Feerie-n pragul înserării
Uimeşte ochii-n largul zării,
Lătrat de câine-n depărtare
Goneşte ciorile-n cuibare,
Iubiţi-n parc se-mbrăţişează,
Legaţi pe viaţă se visează,
Omătul creşte tot mai mare,
Revine iarna pe hotare.

Decembrie-i lună divină,
E timp ca nea din cer să vină.

Nămeţi-n şiruri hibernale,

[...] Citeşte tot

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gânduri hoinare

mă pierd în gânduri frenetice, hoinare
curioasă bat la poarta universului magic
mă scald în lumina din raze de soare
ridic în slavă timpul când nu este tragic.

zburd cu fluturii printre suave flori
natura îmi este aproape de suflet
îmbrăţişez cu drag prietenii arbori
un curcubeu de vrajă vibrează în sunet.

recunosc pretutindeni iubirea sublimă
în picuri de rouă se scaldă visul meu
îngerii bucuriei clipele îmi animă
primesc compasiune de la Dumnezeu.

o muzică divină pulsează în inimă
mă-nclin în faţa vieţii iubind-o mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă pe apele plânse de stele

Visele au despărţit somnul de nemurire,
rup noaptea în bucăţi ocolite de întuneric
şi aştept să se crape de ziuă, lumina să-l descompună,
să curgă pe apele plânse de stele

Vreau ca prezentul să mă apropie de un viitor demiurgic,
să uit marile păcate ale trecutului,
dimineţile să-mi poarte soarele pe umeri
şi ziua să îmbrace mătasea divină
în care oamenii îşi vor dărui pacea unul altuia.

Dragostea îi va cuprinde pe toţi
în subţirele vernisaj al feeriei nostalgice
până când în strat de platină luminos
iubirea ta se va sfârşi la cumpăna singurătăţii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!