Poezii despre fior, pagina 9
Rondel pentru meteor
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee,
Cât de departe-i n-am idee,
Dar îmi trezește un fior.
Trece fugar, rătăcitor,
Îl percep ca pe-o scânteie,
Brăzdează bolta un meteor
Străbătând Calea Lactee.
Ar fi un fapt înălțător,
Stelei rupte în crâmpeie
Să-i pot scrie o epopee,
Sub cerul nopții lucitor.
rondel de Ioan Friciu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai sunt statuie rece
Tu mă-învălui cu iubire,
Eu platonic cum mă știu,
Te admir doar din privire,
Parcă-s mort, deși sunt viu.
Pașii te aduc spre mine
Chiar dacă nu te-am chemat.
Aș vrea ca să fug de tine,
Dar rămân tot nemișcat.
Când m-atingi eu mă sfiesc.
Un fior prin mine trece.
Iubirea ți-o-împărtășesc,
Nu mai sunt statuie rece.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec de iarnă
Cerne-mă iarnă
Ca pe zapada
Ce cade sfioasă,
Steluțe în zbor.
Fă-mă curată
Ca pe-o colindă
Cântată în noapte
Cu tainic fior.
Cerne-mă-n sita
Mare și deasă,
Să scap de tristețe
De gânduri ce dor.
Fă-mă mireasa
Ninsorilor tale
Ce se topește-
În palme de dor.
Îmbracă-mă-n straie
De sărbătoare,
Pune-mi cunună
Din dalbele flori;
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (12 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
un gând absent, mai mult incoerent
un singur șir
mai mult delir
pe două rânduri inegale
dorințe înțepenite într-un glas gol
o ciutură cu nămol
să beau, să beau
când mă scol
un tânguit ciudat
un vis stricat
lung fior, de dor
de dorul cui, că nu am cui
mai bine bat un cui
să zbor, să spui, dar cui
ce sper, ce aștept... nimic
desigur o să mor
căutând veșnicia
în ultimul zbor către pol
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ți păr, sau fruntea grea de nor,
sau mâna ta, în care, la izvor,
mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape?
Sau glasu-nvăluindu-mă ușor,
sau ochii tăi în cari o lume-ncape,
ce deodată mi-o deschizi sub pleoape -
sau drumul laolaltă, suitor?
Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme
și părul n-a putut de ierni să scape,
în ochii tăi privind - o, nu te teme! -
și azi mai regăsesc același dor,
pe care anii au știut să-l sape
în limpezimea primului fior.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului
De tine când mi-e dor
Și sufăr în tăcere,
O ploaie de mistere
Ș-un gând înălțător
Mă duc în alte sfere,
A nu mă lăsa să mor,
De tine când mi-e dor
Și sufăr în tăcere.
C-un ancestral fior,
Vibreaz mai cu putere
Ș-atunci grăbit cobor
Din nou pe emisfere,
De tine când mi-e dor...
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Același cântec vrea Ninlil, din nou
Același răsărit ni-l tremură Nibirul,
luceafărul iubirii,
dar tot mereu e altul,
așa cum peste unduirea eufrată
vedenia și-o tremur trandafirii,
în verde crud de cântec trist,
pe unde-naltul
se rotunjește-a basm cu-a fost odată.
De câte ori îmi ceri
același cântec să-l repet
că unda-i mereu nouă?
Se joacă ghimpul veșniciei
în bob mărunt de rouă,
învecinând safirul străinit în colier
cu-același "te iubesc",
cum dintru început de lumi
n-a fost nici zeu,
nici pământean, să te iubească
precum lăuta de țărână din Sumer.
Văzduhului,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Ichim din Așa-i cânta îndrăgostituldin Sumer
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Tu stii ca te iubesc" de Dumitru Ichim este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Las Vegas
Tu iubești plaja, razele de soare
Și vântul ce adie încetișor,
Plimbările-n apus la mal de mare
Și dulce-al romantismului fior.
Eu beau pe Strip, whyskey cu gheață
Și-mi pun viața pe un singur zar,
Buimac privesc apoi, întors la masă,
Vise spulberate într-un gol pahar.
Târziu în noapte, reflectând la toate,
Mă gândesc-Oare ce-am facut in viață?
Iubiri, trădari, iluzii deșarte...
Și regrete-amare-n câte-o dimineață.
poezie de Alex Dospian (mai 2013)
Adăugat de Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ti par, sau fruntea grea de nor,
sau mana ta, in care, la izvor,
mi-ai dat sa beau din claru-adanc de ape?
Sau glasu-nvaluindu-ma usor,
sau ochii tai in cari o lume-ncape,
ce deodata mi-o deschizi subt pleoape
sau drumul laolalta, suitor?
Dar daca vocea s-a-nasprit prin vreme
si parul n-a putut de ierni sa scape,
in ochii tai privind o, nu te teme!
si azi mai regasesc acelasi dor,
pe care anii au stiut sa-l sape
in limpezimea primului fior.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă poartă toamna
Mă poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.
Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfășor.
Mă poartă toamna și mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.
Mă poartă toamna și mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... să zbor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!