fior

După Păunescu...

Mă doare, amintiri mă dor,
Că tot se duc de-ai mei, iubiţi;
Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor...
Nu mai aud că sunt doriţi!

Mă doare, gândurile-mi vor
Să zboare timpul înapoi
Şi nu-mi pot ţine artişti, ce mor...
Văz se tot scade... Aţi plecat, voi?!

Mă doare, descărcat mosor
E rola filmului, ce aveam.
Mă doare că eroii-mi mor
Şi moartea lor mi-e zid... un geam!

Mă doare, frică am, un fior,
Că ştiu, eternul nu e viu
Şi întoarcere-i când o să mor...
Ne-am revedea, într-un târziu...!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luciri de opal

El cântă, iar vocea-i divină
Aduce în suflete dor,
Căldură sau rece fior,
Iubire, plăcere şi vină.

În jur se apleacă-n tăcere
Oţelul pornit din priviri
Călite în false iubiri
Sub aspre şi reci viziere.

Încep să se nască-ntre gene,
Crescând în luciri de opal,
Izvoare din tainice-avene.

Se scurg picături de cristal
Lăsând pe-ale pleoapelor trene
Sclipiri din adâncul astral.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă-mă cu al tău zâmbet

Învaţă-mă să te iubesc,
îmbracă-mă cu al tău zâmbet,
arată-mi prin a ta privire
că trebuie să te preţuiesc.
Promit să-ţi înţeleg dorinţa,
să îţi respect sufletul tău,
s-alung durerea, suferinţa,
să umplu tot ce este gol.
Atinge-mă cu-a tale braţe
fă-mă să simt al tău fior,
căci am nevoie de putere
să încălzesc sufletul tău.
Şi toate aceste sentimente
se vor aduna zi de zi
ca să trăim cu adevărat
iubirea noastră inconştientă...

poezie de Eugenia Calancea (22 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu şi soare

ţin palmele cauş să sorbi din ele
nectarul lin al apei de izvor
s-alini din setea gândurilor mele
ba amintiri, ba sentimente, ba fior

dar nu mai ştiu dacă mai sunt în stare
să fiu acel care am fost mereu
din clipa când m-ai rupt din soare
într-un moment şi el instantaneu

tu nu mai sorbi şi apa se prelinge
încet, incet prin degetele fine
şi-n umbra sentimentelor se stinge
instantaneul din şuviţe cristaline...

poezie de Iurie Osoianu (16 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duet

Am vrut să plec, departe poate,
Să merg pe calea plină de mister.
Să mă unesc cu vânturile-n noapte
Şi să fiu o rază din etern.

Dar când ochii mi se-nchid în noapte,
Mă cuprinde-un lung fior
Şi simt, sau mi se pare,
Că eu mor de al tău dor.

Şi poate-aşa îmi este scris,
Să mor după iubire,
Căci zâmbetul tău e paradis
Şi chipul tău e nemurire.

Şi aş putea să-ţi scriu pe foaie,
Sau în faţă să îţi spun,
Dar n-are rost, sau poate are...
Să iubeşti fără răspuns...

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (9 iulie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de pescăruş

Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălţam privirea
în braţele de curcubeu
şi mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniştea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruş
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaşti ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile...

.. să nu ai teamă de femei deştepte
în dragoste-şi pierd minţile şi ele
şi nu mai ştiu nici cât să mai aştepte
nici cât mai au de mers până la stele...

femeile frumoase sunt o claritare
mereu scăldată-n undele luminii
-frumoase şi deştepte sunt o raritate
de care parte au numai streinii...

un gând mă roade- proastele pe unde-s?!!
-femei urâte n-am văzut nicicând
şi un fior în zare se ascunde
de blasfemia nerostitului cuvânt...

poezie de Iurie Osoianu (19 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

Cu mâini subţiri şi reci,
i-ai dat fior fierbinte:
Să treacă veci de veci,
Eu tot l-oi ţine minte.

Credeam că s-a oprit
În cale mersul lumii,
Că tot a-ncremenit
Ca trupul unei mumii.

Odată m-ai atins
Ş-apoi te-ai dus departe;
O stea pe cer s-a stins...
Păreri au fost deşarte.

Oriunde-acum sclipeşti
În depărtări albastre.
Tu nu eşti unde eşti,
Perdută printre astre.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele se sting

Mor toamnele
În orele nocturnului amor
Zac frunzele
În sîngele strivitului fior.

Trec orele de plînsul
Ploilor ce dor
Rod clipele din visul
Trăirilor de dor.

Şi crengile îşi cern
Corola în adins
Şi toamnele-şi aştern
Trăiri de neatins.

Morminte plîng
Cu lacrimi de tragic şi fatal,
Zile se frîng
De vise din praful planetar.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de Vlas Alexandrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de seară

Hai, vino, gândurile-s moi,
Castanii m-au bătut pe umăr;
Împarte frunzele la doi,
Ce de emoţii pot să număr!

Ce de sclipiri pe ochii tăi,
Ce de fior pe-a mea vorbire,
Hai, zăpăceşte-mă cu zbor,
Să fiu al înserării mire!

Şi tu să fii mireasa orei,
Parfum secundelor rebele,
Nu te opri, tandră femeie,
Cât încă-s tatuat cu stele.

Şi-mi cade seara pe sprâncene,
Cu taină mă aprinde luna,
Şi simt miros de sânziene
În părul tău de totdeauna!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!