fior

Floare de câmp

Floare de câmp, Eleanor,
fior şi-alior,
flux şi reflux,
duh plin de dor,
unduitor,
aripi verzui,
suflet hai-hui,
nuri plini de sens,
sâni în consens,
ochi
bazaochi,
degete-lalele,
pe trup, praf de stele,
suflet şi har,
ţipāt solar –
versu-ţi hoinar...
– hei, viaţā,
ce-mi colcăi în sânge,
mā cheamā acasā,
e dimineaţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ozon

C-un dor la rotisor
te-aş duce stăpână a liniştilor
in haita mea a demonilor
sus pe vârful munţilor
să ard carnea gândurilor
in ochii cu jar năucitor
în cascadele scânteilor
să fiu regele vulturilor
pe umărul cu liniştea cetinelor
cerbul ţintat culmilor
arcuite ucigător
şi lupul stăpân haitelor
de fior cu ador
de izvor tălpilor
şi ozon săruturilor
pe laviţa infiniturilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim o poezie

Ai tu, în simplitatea ta,
Ceva ce cucereşte,
Iar eu nu pot a nu te vrea
Când inima doreşte

Ai tu, în ochii tăi, un dor
Care pe-al meu îl cheamă,
Sărut să-ţi dea, să-ţi dea fior,
De dragoste şi teamă

Ai tu acel nedefinit,
Care aprinde cerul,
Să pot visa la infinit
C-am să-i dezleg misterul

Ai tu ceva şi amândoi
Iubim cu frenezie,
În lumea-n care numai noi
Trăim o poezie.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct fierbinte

Fulger, aş vrea să ţin în palmele făcute pod,
să strâng ca într-un căuş
ceva nepieritor
şi să îmi ard din munte, să mă fac fum, un nor,
să scânteiez pe cerul jucăuş
întins într-un venin miriapod
atotdistrugător,
o bulă de lumină ca de pluş,
ca un vampir, doar braţe, dinţi, apod
şi veşnicii să dau, din muşcătura ca de un arcuş,
din şerlac îmi scuipând tunet, fior...
poate o-i fi Dumnezeului, un punct... de arătător.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să migrez

N-am să migrez
Am puterea de-a rămâne
Lângă vulcanul nins
De cuvinte şoptite
Lupii au fugit
Indecent de rapid
Spre o lume care
Nu va fi niciodată a lor
N-am să migrez
Am tăria de-a înfrunta
Destinul şi stupizenia
Trădărilor programate
Eu sunt veşnicia
Acestor locuri de poveste
Respiraţie şi fior autentic
Românesc

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet IV

Dimineaţa îmbrac cămaşa morţii
Meditez o clipă cu Maria
Simt cum creşte iarba, via
Şi-apoi mă las în voia sorţii

Plec la plimbare, ah, ce plimbare
Cu Pedigree în scutece de mătase
Fecioare despletite trec peste ţestoase
Ce se arată ca din întâmplare

Viaţa mea e o taină
Chiar şi ingerul meu păzitor
E cuprins de un fior

Sunt nebun de frumoasă
Grămăjoară de secrete
Sublime subrete

sonet de Gabriela Gârlonţa din Gabriela Gârlonţa, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,Bucureşti,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mă întreba

tu nu mă întreba, tu ştii
că pe cărarea mea pustie
şi tot ce n-a mai fost să fie
doar tu la mine o să vii

am să te strig din agonii
pre nume care nu mai este
fior de tainică poveste
tu nu mai întreba, tu ştii

am să te duc printre stihii
pornit de unde nu se vine
şi tot ce n-am e pentru tine
tu nu mai întreba, tu ştii

tu nu mă întreba, tu ştii
ce-a fost, nicicând n-o să mai fie
nici clipă de melancolie
nici sentiment de veşnicii...

poezie de Iurie Osoianu (8 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor ce mor

E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de ceva dar nu ştiu de ce,
cred că şi vouă vi s-a întâmplat,
să căuţaţi adesea în trecut,
ceva ce-n viaţă v-a marcat...

Eu am o pasăre cu viers duios,
ce o acultam acum 65 de ani,
la mine-n sat şi este tare mică,
o recunosc în Cluj printre castani...

Când o ascult eu simt că mă topesc,
prin inimă îmi trece un fior
şi dintr-odată înţeleg:
- De pasărea copilărei-mi este dor...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

O stea
a mea, a ta,
stă a cădea...
Mai ştii
poteca lină dintre vii
când levitam
şi când tăceam?...
Acele epopei de dor,
săgeţi încinse de fior,
atunci când luna era-n noi
cu-n unu... radical din doi?
Mai ştii
cuprinderi veşnic necuprinse,
scântei aprinse şi nestinse,
îmbrăţişări neterminate,
priviri ce nu se dau uitate?
Mai ştii?...
O stea,
a mea, a ta,
stă a cădea...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!