Poezii despre Epigrame vorbit, pagina 9
Atât de mult te-am visat (fragment)
Atât de mult te-am visat și de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină și-o să revină în viața-nsorită.
poezie clasică de Robert Desnos, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem petrolifer
Vă voi vorbi despre oamenii petrolului
și despre sufletul lor negru și mai inflamabil decât petrolul.
Vă voi vorbi despre mine
fiindcă nimeni mai mult decât mine nu poate fi un om al petrolului
și sufletul meu negru și inflamabil
mă face să vă vorbesc vouă celorlalți oameni, cu toată brutalitatea.
Așa trebuie vorbit despre petrol: cu brutalitate.
(...)
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Tăceri vorbind
Azi au vorbit tăcerile din noi,
Spunând în locul nostru despre mare,
Cuvintele moșind în lume ploi
Pe suflete, simțind cum setea doare...
Hrănisem clipa, să ne dea mai mult
Răgaz speranței, dorului șoptit,
Să alinăm al inimii tumult
Din simfonia ce ne-a amețit
Și am dansat în doi povestea vieții
În pași de vals plutind, timp învelind,
Stăpâni pe noapte, vasali dimineții,
Privindu-ne în ochi, tăceri vorbind.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tanti...!
Eu ți-am vorbit frumos
nu cu «fă»
nici în zeflemea, de fapt
nu ți-am cerut nimic, tu
pretinzi că ți s-ar cuveni
ultima felie din soartă
și tu s-alegi «când-ul»!
Ăă... Moarte cum să-ți spun
domnișoară sau... doamnă?!
Aha, te închipuiam «fată-mare»
nu-i nimic, treaba ta, știi ce
n-o să tac oricum, așa că
nu te-mpinge în mine doar
n-ai concurență, ia-ți și tu
o vacanță, ceva, câteva veșnicii acolo
nu te mai zgâi așa fălos
la amărâtul ăst de suflet
ține și tu dietă, a... vezi că
intrăm în postul cel mare...!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un voal, un giulgiu se ridică
O stea în noapte a vorbit
Căci sfântul duh va învia
Despre un mândru răsărit
Toată suflarea se va bucura
O minune se va întâmpla
Cocoșul cântă-n miez de noapte
Un vânt un suflu ca o pală
Iar din morminte s-aud soapte
Un voal un giulgiu se ridică
E bucurie în cer și pe pământ
Paznicii sunt morți de frică
Fiul Domnului va invia curând
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Ai vorbit vreodată înainte de clipa aceea in care ai spus prima vorbă?
Oare din ce ești alcătuită tăcere
dacă nu din vorbele gândurilor
conversând fără să spună nimic...
Cât de gălăgioasă poți fi!
Pardoxal,
când mă gândesc la tine
te văd cu păr lung...
Cine-a'ndrăznit să te rostească altfel?
Să te schimonosească
De fiecare dată când te cheamă.
Plăcută ești imenso
Dar pleacă,
Te rog, pleacă!
Lasă-mi doar zgomotul
Ce ți-l fac pașii.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai târziu
avea să înțeleagă că strigătul
i s-a oprit în gât
mai cu seamă
din cauza unei amintiri
strigătul i-a amorțit pe buze
privea hipnotizat deasupra vidului
a văzut-o într-o străfulgerare
a memoriei
aștepta năvala somnului
un gând ca un spasm:
un copil travestit în soldat
lua poziție de drepți
s-a smuls din gândul lui
cu violență și memoria
a vorbit din nou: tânărul
dansa pe o plită încinsă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut o barcă
mă doboară tăcerea
din mine, din jur
am plecat de aici
când trebuia să fiu
eram damnatul din cetate
când m-am întors
nu m-am regăsit
o lume însângerată în jur
viața asta, o epavă ciudată
ce se târăște prin agonica lume
nu mai aștept nimic
ce să mai sper
o viață de lacrimi
privesc în jur
și mă cutremur
mă ucide suferința
corbi pe drum
croncăne pe cer
am vorbit cu ea
mă așteptă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!