Poezii despre Epigrame vorbit, pagina 10
Epig(r)onii
(Confraților epigramiști, un remember, la ziua lui Păstorel)
Se știe bine azi că Păstorel
Era un bun degustător de vinuri
Și ce ziceau rivalii după chinuri,
Spunea în trei secunde numai, el.
În crama-n care vin să-și facă plinuri,
De-a valma, mușteriii, fel de fel,
A fost o zi în care-ntr-un duel,
A provocat suspine și leșinuri:
Spunând, în epigrame(!), toată seara,
Podgoria și soiul, aditivii
Și cum e înclinată viișoara,
Și-a uluit atât de mult convivii,
Că-n Iași, dar ce spun Iași, în toată țara,
De-atuncea scriu catrene toți bețivii!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ales tacerea
Am ales tacerea
Si daca ti-or fi vorbit...
Nimic din toate ce ti-au spus despre mine
aerul pe care ti-l respiram...
ploaia-ti care-mi scalda ochii...
dogoarea-ti care-mi usca buzele...
aroma-ti care-mi picura-n palme...
nebunia-ti in care m-afundasem spre inec...
n-ar fi putut fi mai sterpe
decat bietele mele cuvinte
aninate-ntr-o noapte de iarna...
poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimal
Pe aici a trecut piatra vântului
Buza pustie tăcerea cuvântului
Ca și cum mi-ar fi fost fără tine
Ranele înmulțite la șapte adâncuri
Pe aici a trecut negru de înger
Bătăile inimei tulburând vrie-i
Înrodind uscăciune din fructul
Năpustit humei cu àripa deasă
Și-au vorbit ploile de vipii văzute
Căzute înaltului peste-un cer părăsit
Îmbrăcat în piele de flori
Șchiopătând de prea vesel un verde.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clima
Azi de dimineață
Puțin am citit
S-a pornit zăpada
Sudul iar îngheață
Stau și beau cafea
Nu prea vad de ceață
Despre anotimpuri
Am vorbit în timp
Clima iar mă face
Să spun ceea ce simt
Parcă iarna asta
Nu mai vrea să treacă.
Pomii înfloriți
Îmbrăcați în gheață
Gluma de iubire
Nu mă mai dezgheată.
Am trecut târziu
Cu un sfat banal
Să plantați un pom
Cu țurțuri pe ram
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (23 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limbajul dragostei
Oferă-i soției respect,
oferă-i și iubire
Și totul va fi perfect,
vei culege mulțumire.
Oferă-i o floare
și floarea-i va vorbi,
De dragostea ta mare,
iar ea, te va iubi.
Ea nu-ți cere mai mult
decât o-îmbrățișare.
Tu fură-i un sărut
și fericirea-i mare.
O vorbă n-ai rostit.
Tot timpul ai tăcut.
Pentru tine au vorbit,
o floare și un sărut.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foc din Prislop
"Va lua țara foc din Prislop!"
Sunt spuse de om împlinit.
Puțini înțeleg cu ce scop,
părintele Boca așa a vorbit.
Cu foc din Prislop am plecat,
de la lumina de lumânare.
De-atunci zeul Zamolxe chemat,
trezește pe cei dormind în altare.
Aprins pe creste, în văi carpatine,
focul a ars și în sanctuare.
Dacii învie, în mine și tine,
spiritul lor niciodată nu moare.
În focul de sfânt profețit,
de el inimile ne sunt atinse.
Căci din Prislop noi am pornit.
Țara? E rugul lui Zamolxe!
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o oală de pământ
Ieri am îngropat un gând
Într-o oală de pământ
Și-am mai pus, așa-ntr-o doară
Și un bob de lăcrămioară.
Le-am dat apă, le-am vorbit,
Până când au răsărit:
Gând curat, ce floare rară!
Dar... uscată lăcrămioară!
Ce-am greșit de nu s-a prins
Decât gândul? Și s-a stins
Floare albă, minunată?
N-o să aflu niciodată!
Floare veștedă și gând,
Într-o oală de pământ.
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tăcere
N-a fost cu neputință. N-a fost greu.
Aseară am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai tăifăsui cu un vecin...
E drept că El tăcea. Sau, mai curând,
Iradia în fiecare gând,
În fiecare șoaptă și impuls,
În fiecare zbatere de puls.
Doar eu grăiam. Și iată că, treptat,
Discursul în tăcere s-a mutat,
Tăcerea s-a umplut de sens și țel,
Tăcerea era drumul către El.
Așa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,
Așa-I vorbeam: Abis lângă abis.
poezie de Eugen Dorcescu din Biblice (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem ratat
De când nu am vorbit se face noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă și gândurile azi ne mint
Parcă și viața este prea departe
Simțim nevoia să vorbim în șoapte
Ciudate hieroglife vin buimace
Și se aștern cuminți pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam așa de multe sentimente
Să-ți spun, dar mă închid în carapace.
Așa a fost să fie, îmi șoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursul
Ursul un cățel de fapt cuminte
Plânge-n lanțul lui de fier
Nu mai vrea să mă asculte
Ai plecat și ai uitat de el
Doamne cum să -l fac să mă -nțeleagă
Că stăpânul lui s-a tot dus
La plimbare nu mai vrea să meargă
Către cer privește cât mai sus
L-am luat în brațe și l-am mângâiat
I-am vorbit că tu ne iubești
Niciodată tu nu ne-ai uitat
De departe nouă ne zâmbești
Acum stă pe labe și ascultă
Vântul ce-i aduce șoapte
Ne privim dar inima mi-e ruptă
Te voi aștepta și eu la noapte
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!