Epigrame vorbit

Moşul de la Diamond-Blue

Pentru cei fără de daruri, nu primesc
Le dăm epigrame pe ales
În mănuşi, în cizme, pe hârtie,
Dacă vreţi vă dăm şi-o poezie
Haine, cu sau fără blană, deci,
Cântă-mi un colind, apoi când pleci,
Ia cu tine renii, sania
Ia dacă-ai să vrei şi boala mea.
La graniţă, la slujbă, cât am stat
O spondiloză eu am căpătat,
Şi pe asfalt, bocancii mei de lux
Şi-au răsturnat bocancii în reflux,
Dar crema cu venin zic, m-a tratat
Blue-Diamond, precum vraciul m-a tratat.

poezie de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătuşe pentru suflet

Sunt acel pumn de ţărânâ
despre care nu s-a vorbit,
o înverzire în coamele cailor
pregătiţi pentru ultima lor cursă de alergare;

m-am surpat
sub o tâmplă fără spaţiu,
cu sabia privirii mele
am tranşat orizontul;

câteva picături de sânge
dau viaţă poemelor
ce tind a fi
cătuşe pentru suflet.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urzica

În atâtea ipostaze
Este bună la ceva...
În salate, dar şi-n supe,
Simplă, ori cum veţi mai vrea.

E ca sarea şi piperul
Când ne pişcă-n epigrame...
O "Urzică" vrând să-i schimbe
Pe cei care fac fasoane.

Bună-i pentru glicemie...
Purificator stilat!
Pentru cei cu anemie
Stimulent adevărat.

Bună-i şi la frumuseţe,
În şampoane şi-n catrene...
Mergeţi şi vă luaţi "Urzica"
Câtă vreme mai e vreme.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantomimă

Din senin a apărut o palmă!
Ghemuită nu a mai vorbit o zi şi o noapte.
A stat sub duş o lacrimă.
Şi-a desfăcut degetele şi a născut o mână.
Mâna a râs de spaimă
şi coate.
Mâna şi-a dus palma la gură
şi a prins în umăr o şuviţă de ură.
A plecat spre obraz.
Obrazul era în carantină de terminaţii nervoase.
Palma s-a îmbrăţişat de grumaz
şi a strâns în pumni
o mână de oase.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu hribi

Piatră... piatră... doi ocnaşi
nesăraţi la drumul mare
cu soldaţii pe cărare
prin gamele instruiţi.
Se-aud paşi din buza ta
Se-aud paşi cu fard de piatră
Ud din sec de limbă seacă
spuza care ne-a vorbit
Ziar sub litere îmi latră
Geană-n ochi noroc de-or vrea
Hai la vatră să ne ţesem
din scântei ocnaşa stea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farfuria

când nevasta-ţi găteşte
să mănânci
cu plăcere
şi mut ca un peşte
e important
să taci la masă
pentru o atmosferă
frumoasă
eu am vorbit
şi pe ea a cuprins-o
furia
şi mi-a spart în cap
farfuria
care nu era una
zburătoare
nu era un ozeneu
dar toate cioburile
s-au împrăştiat
în corpul meu
probabil că am cobit

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu mintea înceată

Omul cu mintea înceată
are viaţă minunată.
Face bine ori şi cui,
rău nu face nimănui.

Cel ce repede gândeşte,
turuie, nu se opreşte.
Consumă energie multă.
Vorbeşte-într-una, nu ascultă.

Mintea care se grăbeşte
repede se-îmbolnăveşte.
De vorbit, numai vorbeşte.
Viaţa i se isprăveşte.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o să mă prefac că lumea nu există
dincolo de aceste cuvinte.
totuşi ador ideea de-a face parte din
acest oraş,
mă bazez pe tresările lui la
tresările mele.

de-aş avea 1 leu pentru fiecare om care
nu şi-a acceptat drepturile,
după ce i-am vorbit despre strâmbătate!

înduraţi, dacă-i atât de important pentru voi!

dacă nu hrăneşti o fiară,
până la urmă te va mânca.

poezie de Nicolae Tudor din Cuvinte învărgate
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima fulger

Sângele tremură pe buza
Dorului redesenat de moaşte
Şi în spuza clipei îşi ia zborul
Poezia care-n ceruri naşte.

Sincer am vorbit în sinea mea
Hematiilor ce mi te ştiu vecină,
Trupul plin de rouă-n sentimente
Curge în izvorul tainic din retină.

Stau ochii aţintiţi spre generaţii,
Nimicitori din umbra frământării
Şi cerul tot devine puf albastru
Şi lacrima un fulger, încercării!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt reci şi întunecoase
amintirile,
flacăra timpului nostru
s-a stins undeva, departe...
Au trecut de-atunci
câteva milenii,
poate n-am fost noi...
E posibil să fi auzit
această poveste
într-una din acele seri
de neuitat ale copilăriei...
Care copilărie?
Nici de ea nu-mi amintesc,
şi nici de ziua de ieri
când ţi-am vorbit
pentru ultima dată...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!