la*multi*ani*fratele*meu

Scară la cer

Un fir de păianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer - zic,

Mi se aruncă de sus.

Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret a nu fi de acord nici cu delegatul Franţei, nici cu delegatul Marii Britanii. Aceasta nu mi se întâmplă des. Dar când mi se întâmplă, nu voi lipsi de a persista în opinia mea, cu aceeaşi tenacitate pe care mi-o cunoaşteţi cu toţii... Se spune că la Geneva ar fi state care îşi fac situaţia cu pumnul şi că ar fi altele care nu obţin situaţia pe care o ambiţionează, cu toate gesturile de devoţiune repetate fără întrerupere timp de 15 ani. Se spune că Societatea Naţiunilor nu distinge între cei care păcătuiesc şi cei care nu păcătuiesc. Or, domnilor, nu există religie trainică care să nu fi creat pe lângă paradis şi un infern. Dacă eşti totdeauna sigur că te urci în rai, poţi fi totdeauna tot aşa de sigur că o atare religie nu va fi niciodată respectată.

Nicolae Titulescu în Discursuri (1935)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica unui gând

- N-am mai trecut pe strada ta, sunt ani,
Nici nu mai ştiu castanii cum se-mbracă,
Magnolia mai râde la profani
În zori de zi când are chef de joacă?

Pe banca noastră te-ai mai răcorit
De dorul lunii în amiaza mare,
Cu mine-n gând ai mers la asfinţit
Să mai săruţi o gură de răcoare?

Ai mai trecut visând pe la Pardon
Să guşti un strop de poezie nudă
Ori să asculţi un vals la gramofon?
Mă-ntreb ades, dar cine să-mi răspundă?

- E-atâta timp de când pe lângă turn
N-am mai călcat de teamă că lumina
Ce cade-n zori pe zidul taciturn
Ar scrijeli poeme pe tulpina

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, cred că-l iubesc pur şi simplu, pentru că-i al meu şi pentru că-i bărbat. Bănuiesc că n-am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, că-i aşa cum am spus la-nceput: genul ăsta de dragoste nu e un produs al raţionamentelor şi statisticilor. Ea vine nu se ştie de unde şi nu se poate explica. Nici nu-i nevoie. Aşa gândesc eu. Dar eu sunt numai o fetişcană, prima care a stat să studieze această problemă, şi s-ar putea, în ignoranţa şi lipsa mea de experienţă, să n-o fi înţeles bine.

citat celebru din povestirea Jurnalul Evei, volumul Jurnalul lui Adam şi al Evei de Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind un popor blând şi paşnic, românii peste tot se stabilesc ferm şi atât de bine îşi răspândeşte naţionalitatea, că oamenii din alte popoare, conlocuitoare cu acesta, treptat se românizează. Aşa au românizat mulţi sârbi, bulgari, unguri. Această capacitate extraordinară de a româniza oameni din popoare total diferite se explică prin faptul că românii nu pot şi nici nu vor să înveţe o limbă străină. Dacă nu este absolut necesar, românii nu vor depune niciun mic efort să vorbească ceva cu vecinii. Ei îi lasă pe aceştia să încerce să le vorbească. Vecinii într-adevăr cedează, învaţă limba română şi vorbesc cu veniţii. Încetul cu încetul, această limbă devine una comună acolo unde mai înainte nu se auzea deloc. Românizarea oamenilor din alte popoare e promovată şi de femeia română, care este luată în căsătorie, pentru frumuseţea ei, de vecinii slavi şi maghiari.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă

dovada faptului că am fost
şi încă exist sunt
cele câteva cicatrici de pe trup
şi o urmă de bisturiu pe care
nu mă sfiesc să v-o arat
mai am câteva femei
pe care
le-am uitat definitiv
de fapt nici nu ştiu dacă
le-am iubit
dimineaţa
unele
mă împiedicau să văd răsăritul
altele
se aşezau la masă şi
îndepărtau locurile rămase libere
nu cumva Dumnezeu
să se aşeze între trupurile noastre
până în ziua în care
am coborât în mine şi m-am privit

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui

De n-aş avea în lume, de n-aş avea uitarea
Din inimă să-mi spele, cu patos frământarea
Aş crede mai mereu că-n viaţa asta-ntreagă
Sunt simplu lut aprins ce nu se mai încheagă.

Mă simt un vas topit, o luntre în derivă
Ce nu-mi aparţin nici mie, dimpotrivă,
Sunt naufragiat pe-o insulă din mare
Iar clipele mi-s grele şi visele amare.

Privirea mi-o ridic spre cerul plumburiu
E noapte-n mine, Doamne, şi nu pot să descriu
Cum mi se pare drumul pe care-acum păşesc
Ca un etern supliciu ce-n taină-l ispăşesc.

Şi simt în jurul meu o ploaie, o furtună
Când norii tot mai negri în jurul meu se-adună
Să-mi smulgă chiar din suflet, brutal şi odios
O ultimă nădejde, aceea în Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Everestul meu

Nu răsăritul de soare îmi umple lăuntrul cu lumină,
Înseninându-i sufletul cu fâlfâit de raze, paloarei,
Ci curcubeul tău pus adăpost sub coastă
Reinventând inimei roşu în trup, regală culoare.

Nu miresme rare îmi suflă prin narine Infinitul
Nici vuietul mării când îmi cuprinde asurzitor timpanul
Tânguindu-şi durerea în spargeri de ţărm cu valu-i bătrân
Ci adierea aburului, sorbit din palatul gurii tale, veşnicie.

Nu murmurul neprihănitelor petale renăscând dimineţi,
Pierdute ca apoi să se reîntoarcă mai aromate,
Ci bobul de rouă nesfârşit de pe seceta buzelor mele
Când tu îl reverşi deasupra şoptire, sub formă de-alint.

E tresaltul inimei tale cuprins între adorări şi tumultul
Zbătăilor, răspândit prihană prin avuţia-mi fierbinte;
Nicio stea sprijinită pe margini de rai, necuvântul,
N-au reuşit să îmi pătrundă umbra ca tine, preasfinte!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicii

Înaltă conexiune,
Gardă eficace nunţilor,
Drum şi Carte:
Pentru sumbrul rac al lui Marte,
Pentru Jup
- Acel Trup –
Saturn centurat în aparte,
Uran ca un tiv,
Neptun aditiv;

Cădelniţare în cor a nunţilor,
Din zece Lune, în rampă,
O foarte cerească şi amplă
Mătanie a Frunţilor!

Salut de pe scară de noapte,
La sceptrul seral,
De trei ori spiral:
Al lumii râu static de lapte;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor

Îmi e dor de întristarea ce te leagă de decepţii,
Şi de mersul tău domol când te-ntorci de la iubit.
Animalic ţi-e instinctul dar pe-alocuri ai pretenţii
Şi ma-nchizi în versuri seara, lângă un tâlhar grăbit.

Tu, mă pregăteşti de moarte, şi mă-nbraci ca pe-o regină,
Peste sâni îmi pui eşarfe să-ţi rămână numai ţie.
Mă obligi să-mi scriu pedepse, să rămân fără lumină,
Şi m-arunci în temniţi noaptea lângă demoni de hârtie.

Dimineaţa pe răcoare mă priveşti cu ochi de sticlă,
Şi din ei îţi curge verde peste inima-mi de ceară,
Vreau să evadez din clipa când îţi sunt atât de mică,
Şi să inventez un vers, unde ma iubeşti o vară.

Îmi eşti monstru cu pretenţii şi-aştepţi sa-ţi vorbesc în şoaptă,
Vrei să îţi cerşesc iubire ca o ploaie sub un nor.
Mă dezbraci de amintiri şi miros de pâine coaptă,
Eşti un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!