Serioase/triste despre la*multi*ani*fratele*meu
Surse care se potrivesc după titlu:
- conversație cu fratele său, Kazimerz - Felix Edmundovici Dzerjinski
- scrisoare către fratele său - Dostoievski
- scrisoare către fratele său - Vincent Van Gogh
Rezultate pentru la*multi*ani*fratele*meu în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Insurecția este rezultatul inevitabil al supra-populării. Omul de rând este ignorant. Adunați mulți laolaltă și rezultatul este un anarhism animalic.
Thomas Malthus în Eseu asupra principiului populării
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasornicarul timpului
Astăzi, marți, de dimineață, pe strada mea,
la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.
Purta o pancartă Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor,
drept plată, ultimele nouă secunde!
( pe masă diverse obiecte împrăștiate
străluceau în raza oglinzii )
Grăbiți oamenii trec mai departe, doar unii
schițează un mic zâmbet: Hm, ciudat reparator, insolit afiș!
În drum spre școală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,
întinzând ceasul primit cadou, cu o zi înainte:
Pentru o zi, ce timp îmi puteți repara?
Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp înghețat,
un timp diferit, un timp atârnat înainte, un timp înapoi,
un timp paralel, o buclă de timp,
jumătăți sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat?
Un timp în avans cu zece ani!
și, astfel, prin timp, o zi, dispăruse...
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca din Dincolo de luntrea visului (1 februarie 2011)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt atâtea taine care ne înconjoară! Prea multe enigme apasă asupra bietului om pe acest pământ. Dezleagă-le cum te taie capul, și ieși la liman teafăr, nevătămat, dacă-ți dă mâna. Frumosul! Și apoi, nu pot să suport gândul că unii oameni cu suflet mare și luminați la minte încep prin a slăvi idealul Madonei, ca să ajungă la urmă să năzuiască spre un alt ideal, idealul Sodomei. Dar și mai îngrozitor este atunci când omul în al cărui suflet sălășluiește idealul Sodomei nu se îndură totuși să-și întoarcă fața de la celălalt ideal, idealul Madonei, fiind singurul care-l însuflețește, și pentru care inima lui arde, arde cu adevărat, ca în anii neprihănitei tinereți. Nu, sufletul omului e larg, e mult prea larg, n-ar strica să fie puțin îngustat! Dracu' să înțeleagă! Acolo unde mintea vede numai rușine, inima descoperă frumosul. Poate oare Sodoma să reprezinte frumosul? Crede-mă că pentru cei mai mulți oameni frumosul este însăși Sodoma! Poți tu să dezlegi taina asta? Și te cutremuri când te gândești că frumosul nu este numai ceva care te înspăimântă, dar în același timp și o taină nepătrunsă. Aici se dă lupta între diavol și Dumnezeu, iar câmpul de bătălie este însuși sufletul omului.
citat celebru din romanul Frații Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binefacerile lumii
Luna, care este capriciul însuși,
se uită pe fereastră, pe când dormeai în leagăn,
și își zise: "Îmi place copila".
Și, plină de moliciune,
coborâ scara de nori și trecu lin prin geamuri.
Apoi, se lăsă pe tine cu mlădioasă duioșie de mamă
și își puse culorile pe fața ta.
Ochii ți-au rămas verzi, și obrajii din cale-afară de palizi.
Contemplând-o pe această musafiră,
ochii ți s-au mărit ciudat;
și te-a strîns la piept cu atâta duioșie
încât ai rămas pentru totdeauna gata să plângi.
În acest timp, în împărtășirea bucuriei tale,
luna umplea toată încăperea, aidoma unei atmosfere fosforice,
unei otrăvi luminoase; și toată această lumină vie gândea și zicea:
"Vei suferi veșnic înrâurirea sărutării mele. Vei fi frumoasă în felul meu.
Vei iubi ce iubesc eu și tot ce mă iubește: apa, norii, tăcerea și noaptea;
marea nemărginită și verde; apa informă și multiformă; tărâmurile unde nu vei fi;
iubitul pe care nu-l vei cunoaște; florile monstruase;
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L servește zilnic cu credință.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de șapte ori cu grațioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătușnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsucește-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-și datoria și primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că așa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din față, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, își extinde trupul cu labele întinse-n față.
În al patrulea, își ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, își curăță blănița.
În al șaselea, se rostogolește pe mochetă.
În al șaptelea, se puricește pentru a se asigura
[...] Citește tot
poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avva și îngerii
Acelui avvă Getikós i-au spus,
căci se trăgea din Pontul unde-odată
Andrei, întâi-chematul lui Iisus,
a răsădit credința-adevărată.
Și povestesc de dânsul cei bătrâni
că mulți veneau să-l caute-n pustie,
dar l-așteptau și șase săptămâni
să ias-un ceas afară din chilie.
Cât n-ațipea, el se ruga întruna
și gropi făcuse cu genunchii-n stei,
iar îngeri de-au venit să-i dea cununa,
a aruncat cu cârja după ei.
"Să-mi dați cununa Domnul v-a trimis
când copt voi fi de marele soroc,
dar voi trăind pe veci în paradis,
de-al vremii mers habar n-aveți deloc!
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Codrescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară moldavă
Sară lină și domoală...
Norii duc lumină'n poală.
Peste lan, a prins să curgă
Apa veacurilor murgă.
Boii, bând, răsfrâng în iazuri
Truda grea de pe grumazuri.
Și-i atâta necuprins...
Numai zare, numai brâe,
Parcă Dumnezeu a'ntins
Plutitoarea lui tămâie.
Sub lumina ca o veghe,
Țara s'a culcat pe zeghe.
Peste anii ei cei mulți,
Ca o turmă fără număr,
Au trecut români desculți
Robi cu soarele pe umăr.
Svon adânc, ecou rotat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din Însemnări ieșene", Anul II, vol. IV, nr. 17-18, 15 septembrie 1937, p. 237-238
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul Dan despre viață
Nu gândi în exces,
visează la lumina zilei;
astfel vei deveni mai inteligent.
Einstein este dovada.
Nu fi exagerat de umil și de respectuos,
ai putea sugera că te simți atât de măreț și de deosebit
încât este necesar să te porți în felul acesta.
Nu fi prea înțelept,
asta deranjează pe mulți;
mai degrabă faci un pas înapoi
astfel vei părea mai deștept decât ești.
Nu căuta să arăți prea bine,
oamenii vor crede
că ești bun doar pentru așa ceva.
Fă-ți un prieten
sau doi;
[...] Citește tot
poezie de Lonie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La România
Purtând pe trup înfipta gheară
Și-n suflet drojdii de venin,
De zece ori sărmana țară,
Rămasă-n voie la străin,
D-abia putând să mai respire,
Mereu lovită de călăi
De ce te plângi c-a-ta peire
Îți vine de la fii tăi?
O nu și nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtișag români se cheamă,
Mânjind un nume uzurpat!
Trecut-au vagabunde gloate
Prin ospătosul tău ogor,
Și ți-au lăsat în urmă toate
Gogoși de vierme rozător!
Un venetic îți dă cu peatră,
Îți dă un altul cu ciomag,
Primiți la masă și la vatră
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleiadele
când taie dimineața subțiri felii din noapte
și cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne amețește apa
când dorul ne scufundă în metagalaxie
și radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece
când se aprinde gheața în inima cometei
și arde-ntreaga brumă a anilor trecuți
rămâne inocența și ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruți
când plânge simetria cu sevă colinară
și picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge și totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb și roz
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >