omenesc

Babel

Acesta este turnul meu
Ce-i şi blestem, şi dor ceresc,
Un turn pe care Dumnezeu
Nu m-a oprit să-l construiesc.

L-am ridicat c-un singur scop,
Să am pe cine să slăvesc
Şi să opresc noul Potop
Să-nghită neamul omenesc.

Acesta este turnul meu:
Destin - Alea Iacta Est;
Urmez spre stele un traseu
sublim, transcendental, onest.

Descins din anticul Orfeu,
Cu versul pietrele vrăjesc
Şi când sunt aştrii-n apogeu
I-aduc în mine şi-i zidesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea (22 martie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-ar fi poezia?

I. Şi ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumuseţea?
Ce-ar fi ş-un muritor
Când n-ar simţi amor;
Ce-ar fi şi veselia
Când n-ar fi tinereţea;
Ce-ar fi nişte comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi măreţul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moştenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simţiri.

II. Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca şi un cer senin
Ce scoate un suspin

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneraţii

Venerează iubirea,
Ce sufletul hrăneşte,
Nu mai târziu,
Ci atunci când trăieşte
Şi zilele cu iubire şi pace
Să le trăieşti,
Fericirea să nu o risipeşti,
Să nu o risipeşti.

Venerează, orice dar
Viaţa ţi-a dat
Şi-n dăruiri caritabile
Fii bogat, fii bogat.

Venerează, miracolul naturii
Pastelată în mii de culori
Şi ocroteşte-o omule,
Pentru viitor, pentru viitor.

Venerează pământul,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (25 noiembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea cosmică

Lumea nu e doar o lume;
Cu făpturi rele şi bune
Sunt două lumi paralele
Cu legătură între ele
Separate-n două sume.

Adevăr fără tăgadă
Sufletele pot să-l vadă:
Siguranţa că trăiesc
Trup şi spirit omenesc;
Să le simtă şi să creadă.

Scris e în sacrele pagini,
În cosmosul fără margini
Bunătatea, ca ursită,
Răbdarea neţărmuită;
Sunt esenţe în imagini.

Viaţa e multisonoră,
Sare-n ochi multicoloră

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu te cobori din ceruri

Tu te cobori din ceruri,
O, Prunc dumnezeiesc
Şi-aduci răscumpăra... re
La neamul omenesc. (bis)

Refren
Pruncuşor dumnezeiesc,
Îngerii te proslăvesc
Şi-ţi cântă toţi în cor
Mărire sus în ce... ruri şi pace pe pământ. (bis)

Tu, care eşti stăpânul, a toate creator,
N-ai adăpost, nici hrană; eşti ca un cerşător.

Tu plângi când vezi că lumea pe care-o mântuieşti
Se leapădă de tine, deşi tu o iubeşti.

Isuse, pentru mine, ce mult ai suferit,
Iar eu, cu nepăsare, adesea te-am jignit.

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cartea vieţii făr' coperţi

Iubirea trece prin stomac
Pe-aripi de fluturi săltăreţi
Scăldaţi în florile de mac
Din cartea vieţii făr' coperţi.

Până ajungi să guşti din ea,
O prăjitură te îmbie
Sau poate ceaşca de cafea
Cu zaţ ascuns în poezie.

Unii iubesc, oricum iubesc,
Ca două flori îngemănate,
Ştiind că gestul omenesc
Se spală veşnic de păcate.

Privind în largul lumii mari,
Vezi ce cadouri se oferă,
Bacşiş, maşini si lăutari,
Iubirea lor e efemeră.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afara ta

cât să trec cele 1000 dimensiuni

mai mult decât un dor şi
până la o altă naştere din tine!?

şi ştii că am pleopele grele de-atâta pământ
încât, deşi nu-ţi aminteşti, cobori să mă arăţi
punct cu punct.

de fapt, în somnul tău pot să văd totul descompus
curgând spre un plus infinit
abia după ce am urcat treptele
şi m-ai rostogolit în aer într-o miime de timp,

brusc trezită adânc spre îndestulare
şi răvăşindu-mă cea de zi cu zi prin ceaţa gri,
cu o mână întinsă spre a te primi;
dar mai grea decât trupul.

aşa cum ar putea pleca neînsufleţit

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri noi

Vine o vreme când timpuri noi,
Le va umbri pe cele de apoi;
În care te ascunzi sub măşti de lut
Impermeabile la ploi şi vânt.
Şi-n faţă vezi doar cioburi sparte,
Lumi noi, urât distorsionate,
Pierdute-n labirinturi închise,
O noua eră, făr de vise.

Vine o vreme când nici un fir,
De iarba nu va creşte-n cimitir.
Când cireşii de mai se otrăvesc
Cu ura din sufletul omenesc.
Şi vezi din a lor trunchi cum curge,
În loc de rouă, stropi de sânge,
Şi vezi şi frunze închistate,
Cireşe amare şi stricate.

Vine o vreme de încercare...
O vreme de: care pe care?

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Monica Burtea (17 decembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de ceară

Curg lacrimi calde dintr-o lumânare,
Îi pâlpâie lumina printre umbre,
Iar tu îmi stai ascunsă într-o stare,
În care nepăsarea te pătrunde.

Îţi joacă forme negre pe pereţi,
Le urmăreşti însă n-ai vrea să fie
Şi te întrebi de oare nu repeţi,
Greşeli precum acela ce nu ştie.

Mai e puţin, lumina ei se stinge,
Iar altă lumânare nu mai ai,
Te uiţi la ea cum ceara se prelinge,
La fel cum curge-o lacrimă din rai.

Te tot gândeşti, îţi va fi întuneric,
Nu ştii de vrei să dormi, de vrei să nu,
Priveşti spre cer, sunt stele, e feeric
Şi una-i vrea să fii, de poţi, chiar tu.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Iart-o, Doamne, că nu ştie ce face!
Îngerul ei se izbeşte cu tâmpla de stele,
viaţa ei plânge ca un copil născut mort,
pământul începe să-i intre sub piele.

Iart-o, Doamne, că nu ştie ce face!
Ea îşi închipuie că trăieşte această viaţă pentru ea
şi tot darul pe care l-a primit îl ponegreşte.
A batjocorit minunea, şi-acum plăteşte cât nu credea.

Iart-o, Doamne, că nu ştie ce face!
Amintirea îi despică fiinţa cu un fulger de oţel ‒
În jurul ei e vară, dar i se pare viscol,
şi-o strânge neîmplinirea de gât ca un inel.

Iart-o, Doamne, că nu ştie ce face!
Cândva a lăsat să se stingă acel cântec ceresc,
undeva soarta ei s-a oprit ca o lumină prea slabă
în zborul către nemurire, din omenesc.

rugăciune de Dragoş Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!