Poezii despre omenesc, pagina 7
Providența, ea stie tot
Pășesc ușor ajung în viitor
Aici îmi potolesc eu gândul
Apari ca o lumină pe un nor
Eu trec peste timp sărindul
Valuri și luciul apei de mare
Apari într-un chip omenesc
Lucești te scalzi ca un soare
Știi, omule, pe tine te iubesc
Nu mă-ntreba de ce și cum
Căci providența, ea știe tot
În marea cu tine vreau să-not
Sortiți amândoi același drum
Te prinzi de mâna mea arzând
Mă arunci în val, cobori în mare
Mângâi părul îmi umbli-n gând
Mă dizolvi usor ca sarea în mare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aventura spânzură la gâtul rivalului său
Iubirea a cărei privire se regăsește sau se rătăcește
În piețele ochilor pustii sau pline de oameni,
Toate aventurile chipului omenesc
Strigăte fără ecou semne-ale morții timp dincolo
de memorie
Atâtea chipuri mândre atât de frumoase
Că lacrimile le ascund.
Atâția ochi siguri de noaptea lor
Ca și amanții ce-mpreună mor
Atâtea sărutări furișe și-atâta apă fără nor
Vedenii țâșnind din absențe eterne
Totul era demn de-a fi iubit
Comorile sunt ziduri și umbra lor oarbă
Și dragostea-i pe lume spre-a da uitării lumea.
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou abstract
Există un ecou invizibil
între noi și pământ,
între noi și cer,
între noi și noi.
În fiecare zi descoperim plăceri
dar nu toate ne sunt mângâieri
unele din ele au un trecut
prevestitor de rău și bine
așa ca-n ziua cea de ieri,
când priveam viața
cu mii de încheieri.
Dar viața nu s-a terminat,
din nou aștepți ceva
ca un ecou abstract
nespus, frumos, neîntinat,
ștrengar, imaginar și numai bun
de-mpachetat cadou și dat
unui tablou bizar,
ecou de-argint - erou visat
[...] Citește tot
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miruna
M-ai îndrăgostit, Mirună,
De surâsul tău ștrengar;
Nu mai știu nici în ce lună
Ori ce zi e-n calendar...
Răsuflarea mi-e oprită
Și în tâmple îmi zvâcnesc
Dulci poftiri și mă irită
Câ răbdatu-i omenesc.
Oare ești o plăsmuire
Ce incită la păcat?
Poate-o rază de iubire
Sau un înger întrupat?
Nu îmi pasă! Câtă vreme
Crește-n jurul meu pustiu,
De nimic n-am a mă teme
Dac-al tău nu am să fiu.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (23 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În palme
Am prins viața mea în palme
Și am strâns-o de pe drum,
Am ascuns-o între drame
Care-o chinuiesc cu fum.
Am prins viața prigonită
Și-am păstrat-o fără tâlc,
O privesc nemărginită,
În deșertul ei tac mâlc.
Mă aplec de gânduri nude,
Îndoită, parcurg nopți,
Clipele ce cântă surde,
Pe la uși și pe la porți.
Viața mea o strâng în palme,
Dar mă dor, mă dor prea mult,
Parcă taie cu mici lame,
Timpurile de demult.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia rămâne femeie
Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.
Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.
Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.
Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra vieții
Omule! Și tu ești o clepsidră
Cu al tău creier decizional
Care hotărăște și măsoară
Tot ce-n viață e necesar.
Creierul, cu scoarța cerebrală
E cântarul omenesc,
Rezolvă fără încetare
Stările de ordin sufletesc.
Multitudine de neuroni
Iau decizii la centimă,
Ei sunt hotărâtori
Pentru afirmare în lume.
Clepsidră, hotărăști Destinul
Guvernant de neînlocuit,
Cu înălțare și declinul
După fapte și merit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume împotrivă
Cu o lume împotrivă, ne mai zbatem, mai murim,
Ne mai pierdem în derivă, dar tot aprig ne iubim!
Facem tuturor în ciudă, vom sfida chiar Universul,
Nu poate-o lume zăludă, să-i schimbe iubirii mersul!
Întreg perfect, format din doi: el și ea, ce se iubesc,
Același ce-l formăm și noi visul nostru omenesc,
Blând țărm să-mi fie trupul tău, inima-ți, fie-mi altar,
La tine-am să mă-ntorc mereu, eu și gândul meu hoinar!
Tu ești primăvara care, în iarna mea polară,
Îmi aduce numai soare,-n ochii-i de căprioară;
Să nu-mi mai alungi cocorii, lasă-mi pomii înfloriți,
Hai să alungăm toți norii și să zburăm fericiți!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Mă împresoară chipuri stranii
De carnaval împărătesc,
Preschimbă zilele și anii
În nimb de suflet omenesc.
Se-adună-n cerc pe boltă norii
Deasupra boabelor în pârg
Și risipind din stol prigorii
Alungă clipele ce plâng.
Se oglindesc pioase-n unda
Cu nuferii nepieritori,
În apa limpede, fecunda
Izvorâtoare de fiori.
Sărută din icoane darul
Bisericuței dintr-un lemn,
Se-alină-n taină în altarul
Pătruns de-al cerurilor semn.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Sertanianul și alte povestiri (2007)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea
Când a fost să plec în lumea largă
Și destinu-n cârcă să mi-l port
Fericirea a rămas acasă,
Fericirea n-are pașaport.
Că așa-i în țara nimănuia,
Vameșii prin sânge-ți scotocesc
Să nu iasă clandestin din Țară
Nici un strop din tot ce-i omenesc.
Numai dorul s-a ascuns în mine
Și blestemul de a fi poet,
De aceea umblu printre oameni
Scotocind prin suflet - indiscret.
Lume bună, unde-i fericirea?
Dorul greu în suflet de ce-l port?
Fericirea ne-a rămas acasă,
Fericirea n-are pașaport.
poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!