Poezii despre charles baudelaire, pagina 8
Mortul vesel
Într-un tărâm de seve și de moluște plin
Îmi voi săpa eu însumi, cât mai adânc, o groapă,
În care mâine osul bătrân să mi-l alin
Dormind întru uitare ca un rechin în apă.
Urăsc și testamente și lespezi de mormânt.
Decât să cer mulțimii tristețea și regretul,
Cu mult mai bine corbii îi voi pofti, pe rând,
Să-mi curețe de cărnuri, flămânzi, întreg scheletul.
O! viermi, tovarăși fără de văz și de auz,
Un mort voios și liber destinul v-a adus;
Voi, fiii putrezirii și filozofi ai sorții,
Cutreierați-mi leșul cu hămesite guri
Și spuneți-mi voi: oare, mai sunt cumva torturi
Pentru-acest trup netrebnic și mort printre toți morții?
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Al. Andrițoiu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Muza bolnavă
De ce ești astăzi, Muză, atât de-ndurerată?
Ce vis urât al nopții în minte ți-a rămas?
De ce trec laolaltă pe fața ta-ngețată
Fiorii nebuniei și-ai spaimei fără glas?
Ce-nveninată iasmă, ce spiriduș sprințar
Turnata-ți-au în suflet iubire și-ntristare?
Cu pumnul lui despotic, ce-ncrâncenat coșmar
Te-a prăvălit în fundul Minturnei legendare?
Aș vrea să-ți fie sânul un cuib de calde vise,
Să-i simt mireasma tare, cu iz de sănătate,
Și inima pioasă să ți-o ascult cum bate
Cu ritmul plin din versul pe care-l stăpânise
În evul antic, Febus, părinte-al poeziei,
Și Pan, culegătorul de roade al câmpiei.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Nimicirea
În jurul meu se-agită un demon, ne-ncetat;
Sufletul mi-l înfoaie ca vântu-n steag în bernă,
L-înghit și simt că-mi arde plămânul de-îndat'
Și-l umple c-o dorință greșită dar eternă.
Și cunoscându-mi bine iubirea pentru Arte,
El ia uneori forma unei frumoase doamne
Și sub pretextul unei lehamite deșarte,
Buzele mi-amăgește cu filtrele infame.
Astfel el mă desparte de-a Domnului privire,
Aproape fără suflu și frânt de istovire,
În mijlocul câmpiei Plictisului m-așează;
Și-aruncă-n ochii mei, fără nerușinare,
Uneltele mânjite ce capete retează
Și-a Nimicirii armă aflată-n sângerare!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Făclia vie
În fața mea merg Ochii cei de lumină plini,
Magnetizați de-un înger cu născociri savante;
Sânt frații mei avea acești doi frați divini
Ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.
Scăpându-mă de orice păcat copleșitor
Pe drumul Frumuseții ei pasul mi-l imbie;
Mi-s slujitori și totuși eu sunt robitul lor;
Întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.
Voi răspândiți, Ochi magici, o mistică lucire
De lumânări aprinse în plină zi; subțire,
Flacăra lor la soare pălește dar nu moare;
Dar ele slăvesc Moartea, voi Viața; și mereu
Cântați trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aștri-a caror rază n-o stinge nici un soare!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Sonet de toamnă
M-ai întrebat cu ochii tăi limpezi de cristal:
"Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găsește?"
- Iubito, taci! Ți-aș spune că inima-mi dorește
Candoarea ce-avusese străvechiul animal!
Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri ușoare,
Să nu știi niciodată cumplitu-mi nenoroc,
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă și orice gând mă doare...
Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pândă
Și, nevăzut, țintește cu arcul lui fatal.
O, îi cunosc prea bine eternul arsenal:
Rușine, furii, crimă... O, mărgărită blândă,
Suntem două amurguri de toamnă ostenită,
O, tu, atât de albă și rece Mărgărită!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cele două surori
Orgia și Moartea sunt două bune fete,
Prea darnice-n săruturi, cu trup de vlagă plin,
Al căror pântec veșnic virgin, drapat în zdrențe,
N-a cunoscut vreodată al nașterilor chin.
Poetul crunt, dușmanul vieții familiare,
Favorit al gheenei, curtean cam scăpătat,
Găsește în morminte precum și-n lupanare
Un pat de remușcare în veci necercetat.
Și racla și alcovul, adânc blestămătoare,
Ne dau pe rând, ca două amabile surori,
Plăceri îngrozitoare și gingașe orori.
Când mă îngropi, Orgie cu brațele murdare?
O, Moarte, când veni-vei și tu să-ți altoiești
Pe mirții ei scârbelnici chiparoșii funești?
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al.Philippide
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Remușcare postumă
Pe când tu vei dormi, frumoasă-ntunecată,
De-a pururi, în funest și negru-așezământ,
Când îți va fi castelul - o groapă-adânc săpată
Și-alcovul - doar o hrubă in jllavul pământ,
Când huma îți va stinge a sânului văpaie
Și șoldul care-ascunde prea galeșe mlădieri,
Când lespedea va-închide a inimii bătaie
Și-a mersului ispită, golindu-te de vreri,
Mormântul, bun prieten cu setea-mi infinită
(- Căci pe poet oricând îl înțelege huma -)
Îți va-îngâna în noaptea pe veci de somn lipsită:
"Nedemnă curtezană, la ce ți-e bun acuma
Că-n viață, ce plâng morții nicicum n-ai vrut să știi?"
Și-n trupul tău un vierme - regretul - va scobi.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cum stam în noapte
Cum stam în noapte lângă o groaznică ebree,
Cum șed două cadavre pe-un singur așternut,
Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,
De trista frumusețe ce-n brațe n-o să-mi stee.
Vedeam cu-nchipuirea iar măreția dragă
Și ochiul ei puternic, cu farmec înarmat,
Și părul ce-i făcuse un coif îmbălsămat,
A căror amintire îmi dau amor și vlagă.
Cu ce smerenie trupul ți-aș săruta pe veci,
Din talpa răcoroasă la pletele cernite,
Desfășurând comoara de rasfățări iubite,
De ai putea, regină prea crudă! doar o seară,
Storcând din ochi de piatră o lacrimă ușoară,
Să adumbrești splendoarea pupilei tale reci.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Uriașa
Pe vremea când Natura, cu vlaga ei poznașă
Năștea mereu ciudate făpturi și monștri noi
mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriașă
să stau ca-n preajma unei regine un cotoi.
mi-ar fi plăcut pe-ncetul s-o văd schimbându-și firea
pietrosu-i trup în jocuri cumplite înflorând
să bănuiesc din ceața ce-i tulbura privirea
văpăile ascunse ce-n sufletu-i s-aprind;
în voie să cutreier magnificele-i forme,
să urc încet pe coama picioarelor enorme
și, vara, când trudită de soarele păgân
se-ntinde pe câmpie cu mâinile la frunte
să dorm domol la umbra vânjosului ei sân
cum doarme-un sat în pace la poalele-unui munte.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Unei trecătoare
Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă și subțire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu fastuoasă
Și mândră, o femeie trecu prin fața mea.
Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin
Plăcerea ce ucide și vraja care doare.
Un fulger... apoi noaptea! Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veșnicie te voi vedea de-acum?
În alte părți, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care știai!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.