charles baudelaire

Am trăit îndelung sub arcade mari, zvelte,
Poleite de sori în o mie de note,
Şi coloanele lor maiestuoase şi drepte
Le schimbau pe-nserat în bazaltice grote.

catren de Charles Baudelaire din poemul, Viaţa anterioară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi înfocaţi şi savanţi de onoare
Ca adulţi ne vădesc marea lor bucurie:
Pisici mari şi cuminţi, întru a casei mândrie,
Ce sunt reci ca şi ei, şi ca ei sedentare.

catren de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este asemeni acestui prinţ de slavă,
Străpunge-n zbor furtuna râzându-şi de arcaş,
Dar surghiunit pe ţărmuri în hulă şi-n gâlceavă,
Se-încurcă-n ale sale aripi de uriaş.

catren de Charles Baudelaire
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

American Hotel (2)

Baudelaire stătea
în pragul uşii alături de un beţivan,
undeva într-o mahala insalubră din San Francisco.
Beţivanul era în vârstă de un milion de ani
şi mai era încă în stare să-şi amintească
dinozaurii.
Baudelaire şi beţivanul
beau Petri Muscatel.
"Omul trebuie să fie întotdeauna beat,"
a zis Baudelaire.
"Eu locuiesc la American Hotel,"
a zis beţivanul." Şi pot
să-mi amintesc dinozaurii."
"Facă-ţi-se darul să fii veşnic beat,"
a zis Baudelaire.

poezie de Richard Brautigan
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

mă poartă către tine în pas
alergător de dorul ce ştiu
că o să-l cinstesc cum se cu
vine
aşa se obişnuieşte însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi ştim după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
să lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care mă duce
conduce direct la iubita mea
care iubeşte poezia lui
şi acum
când îmi citeşte lucrarea mă gândesc
că o citeşte deşi am îndoieli

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul lui Charles Baudelaire

Subpământeanul templu prin gura-i idolatră
De sepulcrală cloacă rubin şi zoaie bând
Un bot de zeu Anubis divulgă 'ntreg flambând
În joasă răutatea cu care crâncen latră

Sau noul gaz cum toarce o flacără mulatră
Prea multelor oprobrii ştergar aceasta blând
Dezvăluie un pubis nemuritor umblând
Dintr-un fanal în altul buimac şi fără vatră

Ce foi uscate 'n burguri fără votive seri
S-o bine mai cuvânte încât prin adieri
Pe marmura zadarnic a lui Baudelaire să-şi culce

Din nou învăluita absenţă în fiori
Ea Umbra-i tutelară otrava noastră dulce
De respirat aşijderi unei mortale flori.

sonet de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Şerban Foarţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhul Vinului

În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin:
"Drag om dezmoştenit, spre tine răspândesc
Din închisoarea mea cu ceară roş-carmin,
Un cântec de lumină şi de amor frăţesc.

Ştiu că e trebuinţă, pe dealul dogorit
De năduşeală, chin şi soare arzător
Ca să primesc o viaţă, un duh neprihănit;
Şi nu voi fi nicicând ingrat, nepăsător...

...

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am uitat-o încă...

Eu n-am uitat-o încă, în marginea cetăţii,
Căsuţa noastră albă, sălaş al singurătăţii,
Pomona ei de ipsos şi Venera-nvechită,
Ferindu-şi după ramuri făptura-i dezgolită;
Nici soarele, spre seară, în mantie superbă,
Părând - un ochi la pândă în cerul curios -
Că ne contemplă prânzul tăcut şi tacticos
Şi răspândind frumoase reflexe de făclii
Pe masa-ne frugală şi peste draperii.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Din când în când, în glumă, al navei echipaj
Mai prinde albatroşi, care trăiesc pe mare,
Ce stau nepăsători, tovarăşi de voiaj,
Alunecând cu vasul în hăurile-amare.

Dar când sunt puşi pe puntea cu lemnul lustruit
Ca nişte regi stângaci, ce au căzut din zbor,
Ei aripile-şi lasă c-un jalnic tânguit
Ce stau ca nişte vâsle pe lângă trupul lor.
....

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unui păgân

Ah! flăcările nu-ţi opri;
În inimă să-mi laşi căldură,
O, voluptate! o, tortură!
Diva! supplicem exaudi!

Zeiţă-n aer răspândită,
Văpaia-ţi din pământ mă cheamă!
Înalţă-mi vlaga umilită,
Ce-ţi dă un cântec de aramă.

Fii, voluptate, doamnă-n noi!
Şi masca de sirenă pune,
De carne sau de catifea;

Ori varsă-mi adormire grea
În vinuri mistice, străbune.
O, voluptate, zvelt strigoi!

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!