minciuna are picioare scurte

Dilema

Impotriva imi este o lume
Dar promit ca n-o sa-mi pese
Fiindca nu's mai buni ca mine
Chiar de au mai multe "trese"

Dar o sa fie-asa cum zic eu?
Cand stiu ca nu mai sunt in stare
Sa fiu ca inainte "zeu
Sa merg pe propriile-mi picioare

Si fac mai mult rau decat bine
Si nu mai vreau sa mai traiesc
Nu-mi pasa-n ziua de maine
Daca urasc sau de iubesc

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine-ai venit!

Bine-ai venit în toamna mea de aur
Iubito cu o lume la picioare
Cocori schilozi ce nu mai pot să zboare
Şi pus sub embargou bătrânul graur

Orgolii calpe subţiind odoare
Averea risipită pe coclaur
Din tot pustiul, singur un balaur
Şi doar misterul ce ni se năzare

Renaşterea cu şansa sau norocul
Subit căderea dintr-o altă lume
Un ţărm de năzuinţi ascuns de brume
Şi mâna sorţii care face jocul;
Decorul fast şi plin de măreţie
În drum spre un izvor de apă vie

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis alb...

Vis alb, azi îmi fac cărare,
Printre ramurile tale,
Să-mi găsesc iar bucuria,
De a-mi cânta copilăria,
Când pe deal sau jos în vale
N-aveam piedici la picioare,
Nici la gura îngheţată
Când cântam din poartă în poartă,
Cu prietenii în hoardă...
Doar colinde bătrâneşti,
Pe la uşi, pe la fereşti,
Sfânt Crăciun să ne trăieşti,
Că pe toţi ne mântuieşti,
Prin naşterea lui Isus
Şi minunea din poveşti.

poezie de Valeria Mahok (20 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi bădiţă murăşăne

Auzit-am o minciună: Că Murăşul că Murăşu-i apă bună
Auzit-am o minciună: Că Murăşu-i apă bună!
Cine-o bea se şi cunună, cine-o bea se şi cunună, şai da ri di da, ridi ridi da
Cine-o bea se şi cunună, cine-o bea se şi cunună, şai da ri di da, ridi ridi da

Hai bade, să bem şi noi, să ne luăm, să ne luăm amândoi
Hai bade, să bem şi noi, să ne luăm amândoi!
Murăşan cu ţundră sură, treci Murăşul de-mi dă gură, şai da ri di da, ridi ridi da,
Murăşan cu ţundră albă, treci Murăşul de ţi-s dragă, şai da ri di da, ridi ridi da.

Vai de mine, iară-i sară şi mă bate şi mă bate maica iară;
Vai de mine, iară-i sară şi mă bate maica iară!
Că ş-asară m-o bătut, c-am stat pe uliţă mult, şai da ri di da, ridi ridi da,
Că ş-asară m-o bătut, c-am stat pe uliţă mult, şai da ri di da, ridi ridi da.
Măi bădiţă murăşăne, vin la maica, vin la maica de mă cere
Măi bădiţă murăşăne, vin la maica de mă cere:
Că io m-oi face mânioasă ca să poci iesi din casă, şai da ri di da, ridi ridi da,
Că io m-oi face mânioasă ca să poci iesi din casă, şai da ri di da, ridi ridi da.
Coda:
Murăşan cu ţundră albă, treci Murăşul de ţi-s dragă, şai da ri di da, ridi ridi da,

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Di.MoDi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cina

În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din două hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te invit la o moarte...

zilele nu sunt nici frumoase nici urâte, nici lungi şi nici scurte
sunt doar nişte perioade de timp
când te strecori
dintr-un frig numit casă în altul numit uitare
cândva priveam cerul spuzit stele
astăzi e plin de trasoare şi de gloanţe îmbătrânite,
netrase.
iar după ce-şi scuipă moartea strânsă-n coajă
cad şi ele golite de orice speranţă
cu sunet metalic, cavernos
iarna nici o revoluţie nu înfloreşte
poate doar amăgirea
iarna doar pecinginea şi igrasia se întind
de la suflet la suflet, de la fibră la fibră
şi ca să scapi de toată zeama aia putridă. te rogi
te rogi de un glonte, te rogi de o spaimă
te rogi de o mână care tremură
te rogi şi spui:
dă-ne-o nouă Doamne
într-o poezie solemnă aici ar începe să cearnă uitarea

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăbovesc

zăbovesc atemporal printre rosturile zilei
delimitată de toate miresmele.
cu mine e arderea fără flacără
în urma căreia nu mai creşte nimic.

dorm între două emisfere
foarte departe şi tot mai subţire de lume, de tine,
într-un exil aglomerat de oameni.

vertijuri de roz dispar,
viziuni tocite din detalii închipuiesc ploi calde pe umeri,
fisuri în ziduri şi-n aşternut stupoare,
petale de mâini şi picioare sfidând incertitudinea mea că exist.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Toamna cu trunze ruginii
Pasul tău călcând agale
Rătăcită printre amintiri
Calc tăcută covorul moale

Tu îmi dai putere frunză
Foşnetul tău mă aprinde
Sărut duce ca pe o muză
Iubirea toată mă cuprinde

Saltă tocurile la sandale
Mersul frunzele uneşte
Sare colbul din picioare
Dansul frunza defineşte

Păsările zboară se agită
Se adun grăbite-n stoluri
Tu-mi esti dragă toamnă
Schimb rochia pe sacouri

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doua suflete legate.

Doua suflete legate,
Asta suntem tu si eu.
Ne vom iubi si dupa moarte,
Acolo-n Rai la Dumnezeu..
Pe tronul inimii mele tu esti rege,
Imi stapanesti viata si al meu gand,
Caci dorinta ta pentru mine e lege,
Esti minunea mea de pe acest pamant.
Ti-as sta la picioare o vesnicie,
Si nu as regreta, nu mi-ar parea rau,
Te voi iubi la fel de mult si peste ani o mie,
Icoana fac din chipul tau...

poezie de Cioara Andreea
Adăugat de Cioara Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia pe tocuri

Din patul ei de cuvinte supraetajate
îşi admira mănuşile care creşteau degerate
pe mâinile ei. Ochii ei îşi schmbau
culoarea bulgărelui de zăpadă
tâvălit prin cuburile de gheaţă îmbobocite.
O fantomă speriată de
colţul oglinzii
întindea lacul cu o lebădă.
Băncile îşi paraşutau bârnele
de la cea mai joasă înălţime
unde îndrăgostiţii cer în genunchi
o frunză în căsătorie oferindu-le
paiul lor răsucit din ochi.
Se auzeau paşi. Un nor
fluiera o ploaie pe tocuri.
Noi inventam o minciună cu aburi
în care să urcăm adevărul din mers.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!