minciuna are picioare scurte

Să ai mereu un suflet mare

Când unii vor lua minciuna
Ca martor în grea strâmtorare
Părinte, spune adevărul,
Căci adevăru-i sfânt şi mare.
Când vezi pe om căzând în viaţă:
Căderi şi grea alunecare,
Nu fi nepăsător, salvează-l,
Să ai mereu un suflet mare.
Când te-or goni duşmani de moarte
Şi îţi vor face zilele-amare,
Părinte, iartă-i şi te-ndură,
Căci îndurarea-i lucru mare.
Să fii curat până la moarte
Cu suflet, trup şi-n cugetare
Aşa au fost biruitorii,
A birui e lucru mare.

poezie de Eugenia Calancea (20 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că te-am iubit...

Că te-am iubit, să-ţi spun, eu, voi,
Dar rostul nu-şi mai are.
Pierit-a dragostea-ntre noi
Dar stau tot în picioare.

Că-ntr-un final a izbuti
Având – el – adevărul,
La suprafaţă a pluti
Înfăţişează scorul.

Tot mai vădit cum nu-l credeam
Şi spre a mea uimire –
Femeie, ce eu te iubeam,
Trăind altă iubire.

Dar dacă drumul ăsta, tu,
Îl ai ales lucidă,
Să-mi pară rău? ei bine, nu,
Nu are-a-mi fi obidă.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (20 noiembrie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze

să aduc cuvântul
călcat în picioare de tramvai
printre oasele noastre măcinate
de un stol de furnici pline de pistrui
şi cerul era ca un şarpe
surprins în noaptea
când îşi schimbă pielea
treceţi iubito palmele prin mine
şi mângîie sufletul ce se zbate captiv
între cuvinte înlăcrimate
nu simţi cum oasele-mi dospesc
sub răsuflarea ta în re minor?
joacă-te cu mine
precum pantera aceea
din visul comun
cu puişorii ei
în burta înverzită de rouă
a unui caiman uriaş...

poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce?
De ce ma musti tu viata
De pe pamant?
Pentru ca apoi sa ma scuipi
Inapoi
Intr-un regret de salcii…
De ce nu sunt decat
un reflex
al lacrimilor care intr-un tarziu
vor intalni pamantul
odata cu mine?
De ce nu-mi recunosc pasii
Salbatici
Atunci cand ma intorc in mine
De o revolta dureroasa
A propriilor ganduri?
De ce doar tu ramai
Copila
Iar eu imi propun
Schimbari de ritm

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Roditis
Adăugat de Serbana Isariovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul lui Procust

Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ţi avocatul
dar să-i spui fir-ar să fie
doar cât îţi permite patul

Uite ăsta-i avocatul
poţi să scrii tot ce te doare
însă versurile de-a latul
să le pui sau în picioare

Poţi să scrii tot ce te doare
întinde-te fir-ar să fie
ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ţi cu tine veacul
şi te du urgent la dracu'

rondel de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare-apune...

... cripte stinse de veacuri, măcinate de carii
strâns lipite de fleacuri cu copitele varii
dăinuiesc cimitire ruinate pe dealuri
şi de ape-n neştire şi de tristele maluri

labirinturi înguste sunt parcurse în fugă
de un soi de languste în antene cu rugă
şi se stinge-n retină umbra stelelor triste
ce-şi croieşte din tină forme noi, futuriste

din aceiaşi tristeţe hoţii drumului mare
dobândesc cărunteţe şi mi-o pun la picioare
savurez în tăcere orizont de lagune
legănat de himere şi de soare -apune...

poezie de Iurie Osoianu (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub tâmpla sură

frustraţi de zgardă lanţ şi par
îmi urlă câinii-n legătoare
le strig să tacă ce mai vor
au apă cuşcă şi mâncare

cândva cu ei la vânătoare
intrau vioi prin ţâhlă şi hăţişuri
scoteau vânatul de prin ascunzişuri
să mi-l aducă în cătarea puştii

azi nu mai dau din coadă când mă văd
şi dacă-i cert mi-arată colţii
iar dacă-mi bate cineva în tabla porţii
tac mâlc cu coada-ntre picioare...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine, mie, redă-mă

dacă aş fi om, m-aş arăta oglinzilor rugându-le să mă descojească de uscăciune
să mă desferece de minciună şi să mă redea curat ca pruncul
unei alte lumi în care să-înfloresc

dacă aş fi cuvânt m-aş scoate din toate dicţionarele
m-aş curăţa de toate sensurile nedorite
şi m-aş întoarce-n lume primenit şi lămurit

dacă aş fi gând m-aş ghemui strângându-mă până la nefiinţare
m-aş arunca în nemărginirea iubirii şi curăţat
m-aş întoarce printre celelalte gânduri

dar Doamne, ce să facă un om neom, cuvânt necuvântat şi gând negândit?
Quo vadis Domine?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vremea cu virusul

Până la tine la poartă
M-a târât zburătoarea,
Până la uşa ta dâra trupului meu
Revărsare!

Până acolo unde te alintă
Aşternutul iubirii,
Până la ale tale picioare,
Şi gingaşe,
Am fost smucit de irimă
Prin colburile zădărniciei!

Şi nu pot eu în genunchi să mă ridic
Şi nu pot pe coate
Să te implor
Să mă priveşti
Pe mine!

Până în dormitorul tău
Eşarfa mă ţine captiv --

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun prieten

C de la caine rau
Cainele latra la luna. Aud si n-aud pasi...

Imi iau inima in dinti si salvez un las;
Ii pun un nume in picioare de cocostarc,
in pozitie de drepti;
Ii pun o chitara in maini,
inspiratie si doua tristeti:
una plina de viata, de zgomot de masini
alta surprinsa de camera ascunsa printre asasini.

Bat un record, primesc aplauze si provoc la duel
timpul prezent cu efecte speciale.
Rasturnare de situatie -
trupul meu ranit de sufletul din el.

poezie de Ovidiu Hortopan
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!