minciuna are picioare scurte

Cât o tarla de porumb

am nişte nori grozavi
de noiembrie
expandaţi
cu bun-simţ fac loc pruncului de soare
e amiază şi am un gust de mămăligă
tăiată cu aţa pentru fiecare
pe o masă cu picioare scurte
nu e nicio minciună
vă jur că soarele meu din ceaun răsturnat
în copilărie
se face timid azi
într-un noiembrie când
cele două mâini nu mai sunt
să împartă egal
fericire gălbuie

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxuri cotidiene...

"Minciuna are picioarele scurte"
Adevărul nu-i falit...
Are pentru fiecare
Leacuri care nu sunt de dorit.

poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cal

Eu sunt un cal.
Un cal cu două picioare.
Un cal cu două picioare în două picioare.
Un cal cu două picioare ce trage după el
în două picioare un om în genunchi
o mârţoagă...
ce visează că stă în două picioare

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Minciuna are aripi fumegânde
La răsărit, la nord, dar şi la sud,
La vest şi la oricare om pătrunde
În bobul vorbei înflorit ori crud.

Minciuna are talpa zdrenţuită
Şi poale scurte prinse de genunchi,
Pe care printre vorbe şi-le-ntinde,
Apoi le strânge seara în mănunchi.

Minciuna are ifose de doamnă
Şi se arată mândră peste tot,
Lăsând în locul părăsit o toamnă
În care adevărul e un ciot.

Ea e unealtă scundă şi rotundă,
Şi e mai lată ca un topogan,
Pe-acolo vorba rea vrea să pătrundă
Din gura celui care ţi-e duşman.

[...] Citeşte tot

poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Minciuna este lucru rau
Care te arunca in hau,
Este un dusman periculos
Nu este frumos.

Nu folosi minciuna
Ca este ca si furtuna,
Aduce numai necazuri
La cooperatori.

poezie de Maricel Nechifor (16 august 2016)
Adăugat de Maricel Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe boltă când apare luna

Când noaptea-i cu lună
Iubita-ţi jură-n fraze parfumate
Iubirea-i nebună
Dar minte cum minţiră toate celelalte
Minciună, minciună
De n-ai fi tu iubirea n-ar avea cuvânt
Tu eşti durerea
Eşti mângâierea
Tu farmeci totul pe pământ.

Pe boltă când apare luna
Printre şoapte, când e noapte
Atunci apare şi minciuna
Cu cununa ei de vis.

Şi-atunci zefir
Şi trandafiri
De fermecatele iubiri
Viaţa fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr şi minciună

Adevărului îi aştern o minciună.
Că aceasta se rosteşte
Atât de frumos şi de cald.

Minciuna- înseamnă flori vii.
Se ofileşte repede.
Adevărul – tulpină uscată
După minciună.

Adevărul este necesar celor săraci
Cu trupul sau cu duhul.
Iar eu am oscioare frumoase.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi minciuna

În lumea noastră decăzută,
Stupidă, falsă, prefăcută,
Minciuna stă pe-un tron de aur,
Pe frunte cu cununi de laur,

Iar Adevărul e-n fântână,
Ucis mişelnic de Minciună.
Veni-va ziua cea măreaţă
Când el va reveni la viaţă,

Cu frumuseţea lui divină,
Cu chipul izvorând lumină,
Şi crunt va biciui Minciuna,
Şi-o va goni pe totdeauna.

Veni-va ziua cea măreaţă
Când lumea fi-va iar isteaţă,
Iar Adevărul, nu Minciuna,
El va domni întotdeauna.

poezie de George Budoi din Adevărul şi Minciuna: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (28 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o minciună

A trecut iar minciuna şi astăzi pe la poartă
La braţ cu fala goală, pretinsă şi deşartă
Şi se minţind profund, pe faţă atât de tare
C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare.

Îşi face-o carapace minciuna dezlânată
Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,
Cu zâmbet posesiv se declarând normală...
C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală.

E-aşa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată
Minciuna, că se vrea într-una repetată...
Căci se minţind mereu pân-a se-nduioşa,
Devine-o calitate, nu adevărul... Ea!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formula literara antediluviana. Miroase a casa Pogor, dupa ce plecau musafirii "poieti" si ramaneau servitoarele sa deretice si sa recite [...] | Citeşte tot comentariul

Minciuna

Mă-ntreb şi eu, ca om cuminte,
De zeii-ar vrea, pe cel ce minte,
Minciuna să-l înăbuşească,
Câţi ar putea să mai trăiască?

pamflet de George Budoi din Adevărul şi minciuna (4 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!