la*multi*ani*fratele*meu

Plopul

Eu aveam un plop de vale
Verde ca un smărăndel.
Trecătorii stând în cale
Înnoptau cătând la el.

Însă toamna a venit,
Plopul meu s-a veştezit.

Dacă prinţul ce domneşte
Ar fi vrut a mi-l schimba
Pe coroana ce luceşte
Ca un soare-n fruntea sa,

Încă nu aş fi schimbat
Plopul meu ce s-a uscat.

Vârfu-i peste stânci pletoase
De departe îl vedeam,
Şi-nnoptând prin văi râpoase
După el mă îndreptam.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luciditate

Cuvintele tale: "alături"... "mereu"...

Să nu le mai spui. Nu minţi.

O, dragul meu,

Curând nu vom mai fi.

Chiar dacă moartea ne lasă

Liberi sub soare,

Cu pâine pe masă,

Cu vinul cel dulce-n pahare,

Tot o să treacă iubirea... Nici n-o să ştim.

Fără de veste-o să treacă...

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!...

Singuri nu ştim când
Anii rând pe rând
Au trecut în zbor
Ca un fulg uşor.

Eram doi copii
Zburdând printre câmpii
Printre fluturaşi
Ca doi îngeraşi.

Şi printre floricele
Ades te pierdeam
Căci mereu cu ele
Te asemănam.

Te prindeam de umeri
Dacă te găseam
Trebuind să numeri
Când te sărutam.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anii fizici omul îşi corectează puterea sa fizică, pentru a-şi înnoi forţele pentru ziua de mâine. În anii spirituali, omul îşi transmite sufletul corecţiei deosebite, la nivelul Creatorului şi, pentru aceasta, el primeşte putere şi instrumentul deosebit care îl ajută să câştige o nouă dimineaţă, o nouă lumină. În principiu, nu este deosebire fiziologică între un înţelept şi un om de rând, însă înţeleptul, chiar dacă merge să doarmă în mijlocul zilei, pentru el noaptea a fost o acţiune spirituală şi nu o situaţie fizică, iar el se va folosi de ea pentru a primi instrumente noi, să le corecteze în lumile superioare.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, XXVII - Ora corecţiilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câine şchiop

Cum umbli fără cauză şi scop

Pe negrele, murdarele şosele,

Întruchipare a tristeţii mele,

Vitreg copil al lumii, câine şchiop.

Şi lacrima ţi-o bei, strop după strop,

Şi ei îţi frâng spinarea cu zăbrele

Şi-n propriul sânge vor să mi te spele,

Mănuşi să fii şi să te dea la shop.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi. Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi du-te mai departe; căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire.

Solomon în Pildele lui Solomon, Înlăturarea prilejului spre păcat - 4:10-17
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept la şcoală pe tânărul timid. Există ceva nepreţuit în timiditate: păstrează. Mai ales la popoarele care se maturizează uşor, cum sânt popoarele acestea - latine dacă vreţi, timiditatea e un factor educativ fără pereche. Esenţialul e să prelungeşti tinereţea; cu orice mijloace, deci chiar prin timiditate. Căci toate "animalele superioare" au o tinereţe lungă. (Asta o ştiu sigur din biologie.)
De aci lupta dintre învăţătorul adevărat şi părinte. Profesorii obişnuiţi conspiră cu părinţii în a maturiza un tânăr; în a-i da cunoştinţele necesare - spun ei -, în a-l pregăti pentru viaţă, spun ceilalţi. Atunci intervine învăţătorul

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Bucureşti, după ploaie

Poate că asta e clipa şi ora
când toate celulele vechi au murit,
(o dată la şapte ani, cum se pare)
şi cele noi sunt în stare de prunc şi de mugure,
şi fac primii paşi cu mine-n lumina castanilor.
E atât de uşoară după-amiaza de iunie,
din petice trandafirii şi brumate,
din cer şi asfalt cum e moarul,
sub tuneluri de frunze însorite şi ude.
Cu ce-am meritat, cu ce-am plătit ora de graţie?
Poate cu anii trăiţi între molii de slove şi gânduri,
poate cu umbra spânzurătorilor,
poate cu nuanţa de scrum a surâsului meu,
dar cum se poate plăti acest roz neatins, vegetal,
în ora flamingo, în buna vestire-a castanilor?

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgust

- Sonet -
A viciului faţă cumplită mă chinuieşte!
Să fug de-a lui vedere nu aflu o scăpare,
Căci urcă-n jurul nostru ca o turbată mare,
Ce urlă să ne-nghită în valuri, diavoleşte.
Indiferenţa rece, cu-a sa neruşinare,
L-acceptă şi adesea cu dragoste-l primeşte;
Nici pentru crimă, jude cinstit nu se găseşte:
Complicii-s mulţi - iar alţii-o privesc cu nepăsare.
De ce n-am fost născută în simpl-antichitate,
Torcându-mi lâna-n pacea porticelor curate
Şi frumuseţea-mi toată s-o-nchid în gineceu!
Acolo calmă, pură cu fapta şi cu gândul,
Nu cunoşteam ce-i răul, decât îndepărtându-l;
Şi nevăzându-i chipul, îl detestam mereu.
Paris

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (1886)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genunea

Pascal şi-avea abisul cu dânsul mişcător,
– Vâltoare, vai! E totul, – dorinţă, gest, visare,
Cuvânt! Şi peste păru-mi stând drept, în clătinare,
Am resimţit adesea cum trece groaza-n zbor.

Sus, jos, şi pretutindeni, adâncul, larga zare,
Tăcerea, nesfâşitul mă ţin în gheara lor...
Şi Dumnezeu pe noaptea-mi cu-n deget ştiutor
Schiţează lungi coşmaruri, mereu renăscătoare.

De somn m-alungă spaima ca de un puţ profund,
Plin de nelămurite orori şi fără fund;
Văd numai veşnicie prin geamurile toate.

Şi duhul meu, de-a pururi cu ameţeli luptând,
Râvneşte-a nefiinţei insensibilitate.
– Din Numere şi Forme, nu pot ieşi nicicând!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!