Poezii despre potop, pagina 7
S-a lăsat o tăcere
s-a lăsat o tăcere uscată
un tunet era în mijlocul adâncului
tropotul calului alb avea nevoie de spațiu
năluci alergau pe tavan în spirale repezi
scriau pereții și ei se crăpau
rugăciunea de noapte se revărsa-n potop spre lumină
veșnicia privea ca o stană de piatră
supraveghind cerul să nu se dărâme
era târziu și era noapte
amăgirea stăpânise mărginirea înmiresmată-n secundele mele
beția de sânge pur a frunzei străpunse dur se dilua sub tutela lunii
tot ce există a fost și va mai fi
suntem noi înșine un joc al naturii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te vreau, iubito
Te vreau, iubito, noaptea pe furate,
Ca și un hoț ce-ncearcă să te fure,
Și luându-te cu el să uiți de toate,
Ce mâinile... nu ar putea să-ndure.
C-o sărutare dulce.... îți dau viață,
Te mișcă-ncet cu mine și mă strânge,
Te vreau iubito.. hai... și mă răsfață.
Amorul... o știm bine... va învinge.
Deschide-te.... și lasă-mă în tine,
Potop de sărutari... iți pun pe sâni,
Iubirea... iat-o cum tâșnește... vine,
A stat în mine-atâtea săptămâni.
Te vreau, iubito-mi place să te simt,
Sunt un izvor... ce-și caută cărare,
La sărutarea ta, precis, consimt,
Sorbindu-ți buzele... fermecătoare
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem incolor
S-au decolorat toți fluturii,
acolo,
la margine de lume
și este plin
de aripi de albastru-n jurul meu,
e plin de goluri
cer senin în loc de suflet
rămas să povestească
acolo,
la marginea prăpastiei
istoria unui crin,
și e potop
de lacrimi de albastru-n jurul lui,
dar rădăcina-i însetată
de contur,
de vis zgîriat în piatră
ce-am fi putut fi
noi...
diamant ruginit
[...] Citește tot
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negru
Trosnesc sub pași tomnateci frunze sparte
Și reci, de parcă-ar fi din alte ere
Copaci scheletizați și-o babă care cere
Ceva nedeslușit - ceva de dincolo de moarte.
Mă-ntorc și-i văd o clipă ochii seci
Ca doi tăciuni uscați pe-o umbră ambulantă
Ajunsă - în sfârșit - pe ultima turnantă
A unei curse lungi, pe-ntinsele poteci.
Aș vrea s-o-ntreb ce vrea, dar latră-un câine
Și-n bezna nopții tot mai mult mă-ngrop
Din ceruri cade ploaia, cad frunzele potop
De nu mai cred că zorii vor mai veni și mâine.
poezie de Mihail Mataringa (26 octombrie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mea, matrioșca mea
Să nu afle ce e gerul
- viețile prinse-n pănuși -,
Mama-și leagă de piept cerul,
Să nu cadă pe păpuși!
Cum să aibă mama vină?
Cum să-i căutăm pricini?
Matrioșca de griji plină
Ce ne-a protejat de spini!
Cum să aibă mama vină
Că ne-am cuibărit în ea?
Pădure ce-ar vrea să țină
Și cuibul, și pasărea...
Cum să aibă mama vină
C-a făcut din noapte zi
Și pe brațe de lumină
A ales a ne păzi!?
[...] Citește tot
poezie de Rodica Rădița Răpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecați prin iubire
În Univers era o rană,
Pe care o făcuse-un zeu,
Servindu-i lacrimii drept hrană,
Purtându-și șișul sub pulpană,
Săpase-n ceruri defileu.
Din atât plans și așteptare
Un alt potop se pregătea,
Se spălau sfinții pe picioare,
În apa lacrimii amare,
Și nimeni nu ne ocrotea.
Îngenuncheată fără milă,
Când se credea că a murit
Sub cine știe ce feștilă,
Bolnavă, tristă, inutilă,
Iubirea a înmugurit.
Din muguri floare în neștire,
Din floare-fruct, din fruct-parfum,
[...] Citește tot
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăstarii de iubire mă-nfioară
Iubita meu, ești ca o zi de vară;
Ori prea fierbinte, ori o boare ești.
Eu te iubesc cum numai în povești,
Dorința, nimeni, nicicând, n-o doboară.
Cu un suav sărut mă înflorești.
Lăstarii de iubire mă-nfioară.
Pe-un trup zvâcnind în ritm de niagară,
Noian de vreri în mintea mea stârnești.
Păcat că vara trece prea curând
Luând cu ea potop de simțăminte,
Lăsându-mi amintire glasul blând,
Al tău surâs fermecător, cuminte
Și-n piept, sălbaticul meu dor vibrând,
Ce-așteaptă altă vară să te-alinte.
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă ardeleană
ne-a-nflorit toamna
cu zâmbetul său
plin de roade
și ea însăși plină
de cuvinte bogate
din
Bogata de Jos
sat
din inima Ardealului
pe fiecare
ne ating petalele
florilor de toamnă
iluminându-ne
și mersul și privirea
cum luceafărul ne mângâie cu razele sale
toamna
cu ochii căprui
pe fiecare ne farmecă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
tot universul meu de azi,
cât un măr,
l-am strecurat în mâna stângă.
pentru așteptarea ta distanța s-a micșorat
concentrată pe o amintire deschisă,
într-un poem desenat în absență
din frunzele plopilor
și cămașa ta cu anticorpi la lume,
într-o regăsire cuminte,
dezlegând pietrele din cuvinte.
în miezul adâncului se aude poemul nerostit de nimeni
c-un sâmbure dens de tăcere,
puhoaie de întuneric, potop de lumină,
vârtej amețit din albastru.
orașul himeric ne aruncă cu zarul
într-un hazard fără prihană
sau poate cădem în infern,
atârnați amândoi de-o stea plană.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier în regatul tăcerii
devenisem periculos, tăcerile mă ascultau smerite
și le era frică, puteam să le cuceresc
așa că m-au încercuit
m-au îngenunchiat și mi-au cerut
să vorbesc
dar primii luați au fost ochii
să nu mai văd ce-i în jur
apoi mi-au luat dinții să nu pot opri șuvoiul
și la sfârșit mi-au luat mințile
rătăcitor, pipăind drumul
și revărsând potop de cuvinte fără rost
am fost lăsat în libertate
scăpaseră de-un incomod care putea tăcea
mai mult decât tot regatul
cine sunt? unde sunt? în ce timp?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!