Poezii despre nemurire, pagina 7
Iubirea e iubire...
Poți tăia o floare in două?
Să o dărui la două femei!
Poți cu aripă de fluture
Sărutată la altul
Si cu cealaltă săutată la altul si altul
Să zbori să vezi inaltul..
Iubirea e iubire!
E dăriuire in neștire
Intr-o singură ființă
Zburând spre nemurire...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostire
Obosit de atâta infinire,
Se întoarce sinele în sinea lui,
În Eminescu, să se odihnească,
La noi, în storiștea strămoșească,
Unde rostul e rostit să rostuiască
Și vremile să vremuiască.
E ceva firesc, ce stă în firea firii
Și în molcoma paștere a gândirii,
În a lumii trecere,
Gândului petrecere,
Nomosul părinților,
Și sfiala sfinților,
Dragostea Fârtatului,
Tainița cuvântului,
Slove pentru ne-smintire
Cale întru nemurire.
poezie de Dorel Bîrsan (18 februarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce seară de toamnă
Ce seară de toamnă
are tulpini de lună
și de rouă
iar sufletul uitat
aici
în mâinile amândouă
Ce seară de toamnă
seamănă a nemurire
mi-e dor de tine..
de ochii-mpăduriți
cu trestiile
de astă-vară
din candela mării
de tâmpla
sărutată
în șuvoiul nopții
așa într-o doară
Ce seară de toamnă
[...] Citește tot
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iubire!
Dacă nu există început;
Nu există sfârșit;
Nu există timp;
Poate nici spațiu;
Noi existăm de când....
De când avem conștiința de..
Sine; de Noi?
Dacă suntem doar transformare;
Perpetuare; rostogolire!
Atunci suntem nemurire!
Suntem întru tot;
Un infinit!
Un Dumnezeu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul cugetului
Pe scara cerului
Deasupra norilor
Strigătul cugetului
În miezul nopților
Un drum deschis
Cărare neumblată
Necunoscut abis
Dorință nevinovată
Steaua cea luminată
Descifrează gânduri
Iubire ești minuntată
Răsună ecouri rînduri
Mă strigi în cugetări
Te găsesc în simțire
Trecută prin încercări
Viață ești nemurire
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Dulce lacrimă arzândă
De iubire fremătândă,
De dorință, ce aprinde
Sufletul etern, fierbinte.
Părul tău de aur-stea
Ochii tăi-văpăi-aprinși
Ce cuprind eternii ninși
Ne sărută scump-aievea.
Chiar de ești departe-n stele
Ce cuprind visele mele,
Te desmiardă-n mii săruturi
De lumină și de fluturi.
Și dorința e-mplinită
Inimile sfânt sărută
A împlinirii Nemurire
Dragostea e împlinire.
poezie de Didona Gheorghiu (22 ianuarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe tăcute
Topesc depărtarea
din ceața groasă
între maluri de vise
țes în cuvinte
priviri nenăscute
se zbate chemarea
în zvâcniri nebune
tremură noaptea-n
arcușul viorii.
Departe la poarta lumii
bătrâne anotimpuri
aleargă.
Dă-mi o fărâmă de nemurire
să fiu iar cu tine
pe dealurile albe
când ceața dispare
cu pasul grăbit
răsare luna
eu mă ascund
în dorințele tale.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic de feerie
N-am auzit vocea ta,
dar am auzit că inima ta
îmi sună sufletul....
Tu ești suflet bun ce-mi alungă visele moarte,
ca să-mi fie bine să pot pleca departe,
undeva la munte unde urechea să-mi audă,
un vuet plăcut din pădurea pierdută,
și renunțând la a mea nemurire
tu îmi vei dărui clipe de fericire
torcându-mi în fir de aur viața
din suflet să-mi dispară ceața.
poezie de Eugenia Calancea (5 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu mă deschid ...
Eu mă deschid sub tandra ta privire,
Ca fragedul boboc ce a-nflorit,
Sperând că merge către nemurire,
Sub blânda rază care l-a trezit.
Eu mă deschid sub șoapte de iubire.
De pe-ale tale buze sorb nectar,
Ce-mi va rămâne viu în amintire,
Știind că nu trăit-am în zadar.
Eu mă deschid sub un sărut molatec,
Ce mă-nfioară, doru-mi răvășind.
Simțirile-mi se-nvolbură sălbatec.
Eu, fără tine, nu trăiesc iubind...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugă eșuată
Fuga e rușinoasă,
dar e sănătoasă...
Tu, prietene,
ai fugit ca un laș
din trecerea timpului
și te-ai salvat,
pentru o clipă.
Oare, când te vei salva definitiv?
Nimeni nu poate ști niciodată...
Eu am încercat, doar o dată
și m-am poticnit mortal
poate din nepricepere, de nemurire
sau din lipsă de antrenament asiduu...
dar, când nu mă mai așteptam,
am fost strivit fulgerător
între două clipe.
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!