miraculos

Extrasă

din durere o doamnă
cu un gel miraculos
poate să joace şi bowling
dacă ar vrea
dar nu vrea deşi poate
se
poate extrage câteva rotunjimi
pentru impresii adăugăm
linii cu o cariocă
mai şterg din durerea ei
pentru că îi place bowling
- ul
întotdeauna şi-a dorit să joace popice
e sportul ei preferat
o desenez extrasă
din durere (?!) cu markerul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-aş invita într-un vis misterios
despre perfecţiune şi frumos.
Tu mi-ai zâmbi contagios,
iar eu m-aş pierde miraculos.

Am filosofa despre perfecţiune
şi contrastul evident între mine
şi ficţiune.

Am admira chipul tău imperfectibil
şi am căuta contactul tactil,
aproape invizibil.

Te-aş invita în visul meu
despre perfecţiune şi frumos,
dar tu nu eşti perfectă,
eşti chiar frumoasa suspectă.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis...

Te-aş invita într-un vis misterios
despre perfecţiune şi frumos,
dar tu îmi zâmbeşti contagios,
iar eu m-aş pierde miraculos.

Am filosofa despre perfecţiune
contrastul evident între mine,
idealul tău şi ficţiune.

Aş admira chipul tău infailibil
şi am căuta contactul tactil,
aproape invizibil.

Te-aş invita în visul meu misterios
despre perfecţiune şi frumos,
dar tu eşti deja perfectă,
frumoasă şi suspectă.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un loc

Cunosc un loc, e o splendoare,
O floare plină de noroc,
Unde magia-i călătoare,
Purtând iubirile în cioc.

Un loc miraculos, perfect,
E viaţa mea şi îl ador,
Şi chiar de are vreun defect,
Ca un făcut, eu îl ignor!

Cunosc un loc şi cât mi-e dor,
Când uneori îl părăsesc,
Numai la el şi la izvor,
În pribegie, mă gândesc!

Acolo e sufletul meu,
Căci el nu pleacă niciodată,
Iar eu mă-ntorc mereu, mereu,
Să-mi pun seminţele în teacă!

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam de fapt ce avea să scrie în scrisoare, era de fapt înscris în spatele tuturor scrisorilor, era în ochii tăi, în cutele de pe fruntea ta, şi o ştiusem, tot aşa cum unul care şi-a petrecut ziua întreagă în cine ştie ce scufundare-în-somn-visare-spaimă îndărătul obloanelor închise, seara deschide ferestrele şi fireşte nici nu e surprins şi îşi dă seama că a ştiut tot timpul că acum e întuneric, un întuneric miraculos şi adânc. Văd cum te chinuieşti şi te zbaţi şi nu reuşeşti să te desprinzi şi n-ai să te desprinzi vreodată, văd asta şi totuşi, n-am îngăduinţă să spun: rămâi acolo unde eşti!

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de octombrie

Octombrie-a venit c-un cântec nou
În simfonia stropilor de ploaie
Ce strălucesc pe ale toamnei straie
Surprinse în al anului tablou.

Se-aude slab, e încă prea timid
Şi stă în umbra vechilor cântări
Ce, încă, lasă urme pe cărări
Şi-n ziduri groase, inima-şi închid.

Am să mi-l iau în suflet, să-i arăt
Un drum nestrăbătut, de-un alb frumos,
Ca o lumină-n braţe de omăt.

Cu noul cânt, cu-aşa un glas duios,
Octombrie, în mod miraculos,
Va deveni al anului desfăt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingenios

Şi când va fi să mor,
voi, oameni dragi,
să ştiţi că-s lângă voi.
În vântul ce-acum vă mângâie duios,
şi-apoi vă ceartă nemilos.
În floarea inspirată nesăţios,
în nopţile intunecate şi reci, miraculos,
şi-n cele înstelate, aventuros.

Mă veţi simţi,
în praful verii, insidios şi vicios,
în fulgii ce vă sărută ochii, scandalos,
în verdele ierbii, capricios.

Mă veţi găsi,
în dansul naturii, copilăros,
în urletul furtunii, primejdios
şi-n liniştea dimineţii, prea curios.

Am să rămân aproape.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cei ce respiră

priveşte în crepuscul
soarele
fascinant precum o femeie
lunecând
între două iubiri
.
oh, prinde şoaptele
mereu
mai frumoase
decât
vorbele rostite clar
.
caută prin ninsoare
urmele paşilor aproape şterşi
ce duc miraculos
în orice sens
.
fii păstrătorul luminii difuze
unde absolut toate posibilităţile
sunt certitudini

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacolul vieţii naşte fior deplin doar atunci când melanjul sentimentelor se hrăneşte din iubirea plină de patimi şi lipsită de haina cumpătării. Omul cât trăieşte e precum un însetat în mijlocul deşertului - mereu alergând după fata morgana în speranţa găsirii în mod miraculos a unei oaze de fericire. Rămănând apoi acolo prizonier ori din contra, alegând să plece spre alte zari, indiferent de consecinţe... a iubi e modul perfect în care viaţa ne dă impresia că suntem stăpâni pe liberul arbitru al destinului.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se pare caraghios felul în care vorbesc oamenii despre naştere ca despre un eveniment miraculos. Un miracol este ceva care sfidează natura. Pe când naşterea e unul din cele mai naturale lucruri de pe lume. Sau în orice caz în primele trei. Dar pe de altă parte, dacă stai să te gândeşti, nu există un alt cuvânt care să se potrivească mai bine. Un spermatozoid. Un ovul. Un amestec accidental de informaţie genetică care se va transforma în ceva care ar putea scrie operă sau ar putea să inventeze Napalmul. Mă uluieşte.

citat din Barbara Hall
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!