miraculos

Născut sub un cer străin, situat în mijlocul unei scene schimbătoare mereu, mânat de un suflu care-l seacă de orice puteri, americanul nu are timp să stabilească nicio legătură; se obişnuieşte doar cu schimbarea şi ajunge să o privească drept o stare naturală a omenirii. Ajunge să simtă nevoia de schimbare, de instabilitate, cu cât le preţuieşte mai mult; în loc să vadă în ele un dezastru, acestea par a-i da senzaţia de miraculos.

Alexis de Tocqueville în Democraţia în America (1835)
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să recunosc că m-am ocupat mult de imaginea acestui Dumnezeu rău numai fiindcă o asemenea viziune despre istoria lumii te poate uşura. Ajungi să înţelegi şi să explici totul cu ajutorul ei. Ideea Dumnezeului rău este, desigur, un remediu miraculos, însă ea este o portiţă de scăpare pentru cel ce nu poate trăi afirmarea fără precedent a răului, fără să aibă o explicaţie a ei.

Emil Cioran în Convorbiri cu Cioran (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patima izvoarelor

Ca umbra lunii
în caierul nopţii scânteiază,
acolo, vreascuri frânte,
de copita unei căprioare...
Timpul a dat cu osârdă,
curăţenia neprihănitului altar...
viu, Rege neîncoronat al pădurii,
a cărei ofrandă se dăruie,
la stingerea licărului din pupile...
Aici, în căldarea lui Satan,
setoase stele alunecătoare,
prin oglinzile izvorului
Îşi potolesc setea
Şi-şi vând,
Licărul miraculos al fluidului...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschizând calculatorul pentru a vă răspunde, m-am oprit din drum pentru a verifica ceva într-o carte a Tatălui meu. Şi cartea s-a deschis de la sine la un trifoi cu patru foi, găsit de el şi pus în carte. De câte ori el călca într-o livadă, după câţiva paşi se apleca şi culegea un trifoi cu patru foi. Era aproape miraculos. Poate că şi acum e un semn bun, de început.

începutul de la Tatăl meu, Lucian Blaga de Dorli Blaga (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul

Alergăm toată viaţa după frumos,
Îl atingem şi apoi dispare.
Reapare în mod miraculos,
Cum l-am putea păstra tot timpul când distanţele ne despart,
Iar oameni falşi ne împiedică să-l atingem odată, şi încă odată.
Dincolo de tristeţea provocată de viaţă,
Păşim demn pe cărările vieţii,
Având în faţă încă o dată Frumosul.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o persoană iritabilă care nu înţelege viaţa decât liric, muzical, la care sentimentele sunt mult mai puternice decât raţiunea. Sunt atât de însetată de miraculos încât numai miraculosul are putere asupra mea. Renunţ la tot ce nu pot să transform în ceva miraculous. Realitatea nu mă impresionează. Nu cred decât în intoxicare, în extaz şi, când viaţa obişnuită mă încătuşează, într-un fel sau altul evadez. Nu mai vreau ziduri.

Anais Nin în Incest (7 iulie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

21-22 decembrie

A fost cândva in România,
Un tărâm miraculos, să şti,
Suflete ce şi-au dorit măreţia,
Acesta era modul lor de a gândi,
Dar in multe forme au afectat românul,
Chiar dacă îi arata lapte şi miere,
Demolându-i sau mutându-i talismanul,
Lăsându-i un gust de fiere,
Acest român se tratează şi se vindecă singur,
Şi la nevoie dă mână cu mână,
Căci nimic nu-i mai de bun augur,
Decât ca Libertatea in urmă să-i rămână.

poezie de Elena Micu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întâlnit cu Rank la cină. Bucuria lui e vulgară. Face calambururi şi vorbeşte prosteşte. Nu o bucurie divină, ci nişte glume... Ne-am sărutat într-un taxi. Sărutul vine cu uşurinţă când s-a aprins o flacără între doi oameni, un curent. Deziluzia nu înlătură totul pe loc. Trebuie să ardă până la capăt. În plus, eu iubesc un filozof tragic cu un uriaş izvor de dragoste şi sentimentalism evreiesc. Eul lui curent, eul lui vulgar, este mereu un pic răsuflat. Sufăr de o foame de miraculos.

Anais Nin în Incest (13 iulie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea nopţii de mătase

Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui
Ochii i-aş lăsa să-ţi soarbă toată vraja inimii!
Buzele-aş pune pecete, frunţii tale ne-ndoios
Şi-aş lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos!

Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrăţişare
Şi în noapte aş aprinde cel mai sfânt dintre altare!
Flacără-fiinţă vie m-aş prelinge-n focul său
Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nuntă

În noaptea aceasta stelele se aprind
Pe cer pentru tine, iubita mea
Şi lacul înverzeşte în liniştea lui,
Lumina se pierde în ochii tăi suavi,
Te rog mai lăsa-mă puţin să te sărut pe pleoape,
În liniştea noastră se scrie iubirea
La nunta frumoasă vor fi licurici de dragoste
Pe covorul de flori îţi scriu cu inima mea
Un dulce şi miraculos " La mulţi ani, iubita mea soţie!"
Te voi urma în viaţa mea...
Iar tu să-mi dăruieşti un fiu preaiubit,
Viaţa să ne fie luminată.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!