Toate rezultatele despre miraculos, pagina 8
Miriada furnicilor
Una și-aceeași
(cu nimic deosebindu-se-ntre ele)
miriada furnicilor
creionează-n răstimpuri
balans umil
peste pervazul obosit al orelor.
Târziu, fărămițând nelămurita tihnă
le-am ghicit cărăuși norocoși
prin trupul calcinat al zilei.
Prefăcut în cifrul secret al conviețuirii
mușuroriul pare-o imagine trucată.
Numai în somn
închipuind zeci de ferestre în zid
le-adun miraculos,
într-un șirag de litere surori,
drept semn de carte-n albul mormânt
al cerșetorilor ce-adună veșnic
fără să cerșească.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încetul cu încetul, am devenit o națiune de oameni liberi și prin libertatea dobândită, ne-am desvoltat în scurt timp miraculos în toate direcțiile, am redevenit un popor respectabil și respectat și am recăpătat acea poziție pierdută de secole, de a fi santinela neadormită a Europei occidentale în Orient. În această luptă, toți bărbății acelei mari generațiuni a renașterei neamului nostru au lucrat într-un mod, care va atrage în veci asupra lor admirația și recunoștința posterității, dar nimeni nu a arătat țelul cu mai mare precizie și pătrundere decât Ion Brătianu.
citat din Dimitrie Sturdza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de basm
acopăr bătrânețea cu rochia de seară
ridurile vieții le ascund sub fard
anul nou miraculos în mine coboară
purtând sub aripi fericirea standard.
înec amărăciunea în paharul cu vin
regret că timpul prea repede trece
răsună în mine plugușorul divin
noaptea-i o simfonie, cu armonii petrece.
anul ce-a trecut mi-a împlinit un vis
nu știu ce a fost destin sau noroc
am editat o carte despre Paradis
nutresc succesul la optim soroc.
ard plină de dorințe ca un vesel foc
mi-am găsit în lume minunatul loc.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eden tv
împăcarea de seara târziu,
televizorul pâlpâie în beznă,
petele dispar miraculos,
setea e potolită continuu,
cuvintele ajung la destinație,
la fel mașina silențioasă
care răspunde dorințelor,
mâncarea și medicamentele
rezolvă tot, dinții nu mai cad,
casele nu se mai prăbușesc,
printre munți de ciocolată
oamenii nu mai au vârstă
cea mai bună dintre lumile posibile
mă primește la sânul ei
ca o mamă-strămoș
clipind blând din leduri,
ca o iubită nemuritoare
care luminează întunericul,
adorm legănat de vocile
[...] Citește tot
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În somnul nopții înghețate
Ploaia de stele senină
se stinge în puful de fulgi albi.
Printre stele răsare luna
în ninsoarea liniștită...
Dacă ploaia s-ar opri...
eu aș putea să-ți văd ochii verzi.
Poza ta pe cer o rup
ca lacrimile mele,
să o coase cu picături.
O stea pe cer răsare...
și una singură apune.
În focul inimii
sunt speranțe de neatins...
și eu visez uneori
la privirea ta angelică...
ce mi se arată des
în somnul nopții înghețate,
cu șoaptele furate
de o picătură de iubire
ce-mi surâde miraculos
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (6 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea care se stinge
Am cunoscut pădurea care se stinge
pustiul răvășit până la cer
și am rămas c-un suflet care-și plânge
zadarnic soarta plină de dureri...
Dorind etern a cerului lumină,
înfiorata stelelor sclipire,
am căutat și liniștea divină,
omagiul vieții-n tainica iubire.
Și am zărit chipul tău miraculos
cu ochii tăi privind ca o nălucă,
lăsând în suflet golul dureros
și un fior ce fruntea mi-o asudă...
De-atunci merg tristă pe cărarea dusă
și în imensul plin de stropi de soare
și de revăd mormanul de cenușă
mă-ntreb și-aștept să văd: dispare oare?
poezie de Eugenia Calancea (4 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
18 ani... O zi specială! Un sentiment minunat! Am aprins împreună cu prietenii mei apropiați și dragi un lampion. Ce m-a surprins în mod extraordinar și plăcut este că acel lampion a devenit o stea. Steaua aceea a devenit Steaua mea norocoasă! Steaua mea divină în viața mea! Îți mulțumesc, Univers! Vă mulțumesc, prieteni! O emoție de nedescris! Vă iubesc pe acei care mă citesc cu dragoste și încredere. Ideea mea esențială din acest mesaj este să nu vă pierdeți niciodată curiozitatea și iubirea față de tot. Lăsați, oameni buni, ca curiozitatea să vă surprindă în mod miraculos! Lăsați o urmă frumoasă în această realitate! Lăsați iubirea să vă umple inimile!
George Aurelian Stochițoiu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă singură
în parc crengile dezbrăcate dansează obscen,
privești printre ele în gol,
bolovanul înserării coboară pe tobogan,
n-ai unde să te ferești,
te zdrobește laolaltă cu frunzele,
miraculos,
castanele rămân intacte,
dintr-un foișor se ridică un abur de blues,
cicatricile zilei lăcrimează sărat,
unghia durerii râcâie lichenii de pe trunchiul bătrân,
din geana cerului mai cade o stea,
nicio dâră luminoasă,
nicio notă din musica universalias,
osmoza regnurilor nu-i decât o poveste frumoasă,
frunza cade de una singură,
o ploaie de stele nu e un genocid,
fiecare își trăiește singurătatea
ca pe o stare de agregare.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
■"Nu ne mai regăsim ascultând și privind melodiile, imaginile, vestimentația, stilurile personale și emisiunile promovate de o parte importantă a radio-televiziunilor, a media. Televiziunile de știri s-au îndepărtat astronomic de apărarea fundamentelor democratice din România, ele acționând după principiile mercenariatului, cetățenii integri și manifestările lor prodemocratice fiind ignorate cinic. Simțim o sărăcire, o pierdere a sensurilor noastre existențiale profunde. Să reactualizăm și să reinventăm romantismul și candoarea vieții, trăirile autentice, adevăratele valori ce împing miraculos viața înainte demn, frumos, melancolic! Unde este curajul frumuseții umane?"■ ☆Adrian Ibis
Adrian Ibiș în Cartea "Cugetări. Reflecții etice și socio-filosofice", Editura Pansofia, București
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele negru
Soarele se spărgea în fragmente de lavă tăioasă,
Zdrobit de vid, de marile forțe contrare,
Se întunecase definitiv și era frig la tine în casă,
Toate stelele și planetele căzuseră în mare.
Zidurile și pietrele începuseră să se spulbere,
Scrâșneau toate lucrurile în casa ta,
Fierul, arama, argintul se făcuseră pulbere,
Materia stătea chircită în sinea ei și urla.
Nu te mai zăream în întunericul înghețat,
Nici măcar trupul tău nu mai adia lângă ușă,
O să murim! o să murim! am strigat
Și te căutam ca un orb prin cenușă.
Dar deodată s-a întâmplat ceva miraculos,
Ai aprins o torță pe brațul tău stâng,
Doamne, femeie, am spus, tu ești Iisus Cristos
Și m-am lăsat în genunchi, și am început să plâng...
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!