citate robinson crusoe

Fluturi albaştri

Am trecut pragul casei tale,
Sărind de pe o pagină de facebook pe alta.
Am găsit lume multă, gânduri împrăştiate pe jos
Într-o dezordine totală....
Multe ceşti de cafea şi buchete de flori,
Citate celebre şi fluturi albaştri zburând spre cer
Într-un delir al iubirii de frumos!

La" Poarta Sărutului" nu era nimeni.
"Cuminţenia Pământului" zăcea într-o necunoscută
A brazdei strămoşeşti....
Istoria cu greu îşi făcea loc printre rândurile scrise.
Manole înălţase o mândră mânăstire
Şi Ana se făcuse nevăzută...
Clasicii plini de praf priveau tăcuţi din rafturi.

Am întâlnit oameni deghizaţi sau fără chip...
Am petrecut o seară minunată!
Tu nu erai acasă.
Am plecat.... era târziu şi întunericul nopţii

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua este un poem

Azi dimineaţă Hitler a vorbit la Danzig, i-am auzit cu toţii vocea.
Un om de geniu: asta-i, de o uimitoare
Abilitate, curaj, devotament, locuind într-un suflet schilodit de copil,
Se auzea clar printre mârâiturile furioase-ale câinelui un copil bolnav
Scâncind în Danzig; invocând şi bocind prăpădul.
Aici, ziua era extrem de fierbinte; spre amiază
Un vânt din sud, ca o răsuflare-a iadului, a cernut câţiva stropi de ploaie
Pe pământul uscat, iar la ora cinci un cutremur uşor
A clătinat casa; nu s-a produs nici o pagubă. Seara m-am amuzat
Privind cum o lună-însângerată se lăbărţa-încet
În marea de beznă printre scântei de fulgere sterile şi tunete îndepărtate.
Well, ziua este un poem: dar, din nefericire,
unul de-al lui Jeffers, cu pete de sânge şi prevestiri ameninţătoare,
Dureros în exces, neomenesc ca un ţipăt de uliu.

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uragan

Somn la amiază. Jaluzelele ferestrelor
scârţâie şi zdrăngănesc... Lasă-le în voia lor.
Uşa se izbeşte ca şi cum ar intra cineva:
lasă-l să intre. Pe-acoperiş bate vântul, ta-ta-ta-ta:
lasă-l să bată. A mai făcut-o – tot aşa.
Obloanele ies din balamale: deschide uşa.
Printre coroanele copacilor la cer priveşte-întâi:
ceva întunecat se dezvăluie ca o gaură-n călcâi.
Uită-te-n josul ţărmului la vechea ta barcă:
marea învălurită din albastră devine albă parcă,
se ridică praf în spatele recifului submarin,
răsucindu-se-n snop, asemeni frunzelor de pin.
Lasă-l să se răsucească – cine se teme?
Furtună dinspre nord-est: o ştim, va trece fără probleme...

Şi-asta se-întâmplă atunci când o auzi: sus şi departe –
când cerul de apă nu se mai desparte,
păsările mării strigă, sus şi departe, frunze ţipătoare;
crengile se lovesc de streşini, vrând parcă să zboare;
stropi de ploaie cad pe pământ ca nişte pietre...

[...] Citeşte tot

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o cununie la -21*, totul se dovedeşte a fi perfect

în capot mov cu ape
cu fundă galbenă-n păr
oh, cri,
cât de aproape eşti de adevăr!

pisică, iubită, soţie
în papucii pufoşi
oh, cri-cri,
din Coran şi din Bosch

tu vii,
vii să-ţi lipeşti de mine palmele sidefii...

e atât de bine, oh Doamne
atât de bine cu tine!

n-am mai citit nimic de trei săptămâni
iar pentru mine poezia e zero
Helespontul e pe biroul meu cu maşina de scris
eu sunt Leandru şi tu eşti Hero.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârful Carmel

Extraordinara răbdare-a lucrurilor!
Acest frumos loc desfigurat de urâciunea mahalalelor –
Cât de minunat era când a fost privit întâia oară,
Un câmp întins de maci şi de niprale înconjurat de stânci sănătoase;
Nici un intrus, doar doi sau trei cai păscând,
Câteva vaci cu ugere pline frecându-şi coastele de aflorimentele albe –
Acum jefuitorul este aici: are vreo importanţă?
Deloc. El are tot timpul. Ştie că oamenii sunt o maree
Care se ridică pentru ca apoi, în timp, să recadă, iar toată munca lor
Se dizolvă. Între timp, imaginea imaculată-a frumuseţii
Trăieşte în fiecare granulă de granit, în deplină siguranţă,
asemeni oceanului care urcă pe stânca noastră. Cât despre noi:
Noi trebuie să ne scoatem din minte ideea că suntem centrul universului;
Noi trebuie să dezumanizăm un pic opiniile noastre şi să devenim încrezători,
Asemeni pietrei sau oceanului din care am fost făcuţi.

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa nu-i pentru înţelepţi

Speranţa nu-i pentru înţelepţi, iar frica este pentru blegi;
Schimbând mersul lucrurilor, noi credem că lumea se va prăbuşi.
Cu ochii larg închişi asculţi zi de zi ştiri pe care nu le înţelegi:
Evenimentele-n timp par a produce-un haos continuu, deşi

Lucrurile curg mereu în aceeaşi direcţie. Dar acesta-i doar furtuna
Lunii August în acest ev, Noiembrie urmând mai târziu să se prezinte.
Înţelepţii nu au speranţe, ei sunt, în mod firesc, singuri totdeauna
Şi convinşi că Noiembrie-i soră cu luna Aprilie. Ei îşi aduc aminte

Că Cezar şi-Augustulus, ultimul împărat al Romei, au avut urmaşi,
Iar oamenii au continuat să trăiască; viaţa a fost înfloritoare
După-îndelungi războaie interne sau la frontiere cu barbari vrăjmaşi:
Muzică şi religie, cultură, demnitate şi desfătare.

Viaţă-şi regăseşte mereu farmecele, iar dacă-ar fi să dispară
Cu totul, ar rămâne frumuseţea pământului sub stele – bunăoară.

sonet de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supără-te pe soare

Nu-i o noutate că persoane publice răspândesc neadevăruri;
Cum nu-i nici faptul că America trebuie să-accepte corupţia
aşa cum au făcut-o atâtea republici şi imperii istorice
De-a lungul multor secole.

Mai bine supără-te pe soare pentru că apune,
Dacă asemenea lucruri te enervează. Fii atent la pantă şi virează,
Toţi sunt legaţi de nişte roţi. Aceşti oameni, aceşti războinici.
Această republică, Europa, Asia...

Priveşte-i cum gesticulează,
Urmăreşte-i cum se duc la vale. Găştile se hrănesc cu minciuni,
Omul pătimaş îşi joacă rolul lui; pasiunea rece pentru adevăr
Nu vânează în haită.

Nu eşti Catullus, ştii asta,
Ca să faci pamflete pe seama lui Cezar. Eşti departe
de a avea paşii lui Dante – şi încă mai departe de
murdarele lui vrăşmăşii politice.

[...] Citeşte tot

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocentul

Inocentul, indecent, monument,
Anunţă-mă, spuse nebunul şi trecu prin zid.
Aţi auzit o scară vorbind? Dar o uşă?
Trage-mă, spuse uşa. Draw the long bow,
Adaugă prezidentul Mao. You, cow, uite scriu versuri,
Cum altul ar face proiecte de rachete în trepte,
Noi avem nevoie de critici, ei au nevoie de franci,
CANCI, zise ăl mai tare, diferă subiectul,
prea multă lumină strică, precum smântâna,
reflectoarele acoperă popoarele şi ponoasele,
prefer obscuritatea sălii de cinema,
seminţele aruncate pe jos, mirosul sordid, de lemn putred,
sunt reale, sunt sincere, nimic nu se acoperă cu citate,
"Şi tu, fiul meu, Brutus", cuvinte- prieten, iubire,
Un lătrat de câine uitat, bietul Hamlet, pradă şcolarilor,
Scriu din sicriu, sacristie, ghepardul coleric trece prin sânge,
Spui că nu te cunosc, dar ce are rost?
Lăuntrul devine afară, urc timid trepte-trepte,
Acolo apare-un grifon, pardon, ile-ilala, echivoc,
Ne-aleargă un diplodoc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul femeii

În jilţul meu de "Domn",
În "ţara" mea,
Eu biruesc cu un creion
Pe câmpul de bătaie,
Ce-mi este foaia de hartie.
Iar tu femeie eşti sloava mea, scrisă...
Eşti visul ce îl port în gând,
Împăturit,
În buzunarul de la piept.
Căci tu eşti chiar motivul de război,
Sau pacea ce o dărueşti
Prin faptul de a fi!
Prefer să stau şi să citesc o carte,
În loc să mă confrunt cu voi,
Idei în zi şi vise-n noapte...
Femeie iubitoare,
Femeie înger
Femeie...!
Dar fără tine, ce aş face?
Tu eşti reală, nu eşti inventată,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru iulie lângă ocean

Continentul e o vită îmblânzită, împreună cu toţi munţii lui.
Puternic şi servil; aici pentru arat, aici
pentru parc şi locuri de joacă, această impotentă
sete de putere; mereu în urma noastră,-agăţat de călcâie...
toate docile între un ocean şi celălat ocean. Dacă
apele inundă terenurilor joase sau cutremurele
despică zidurile, e vorba doar de obrăznicia unui sclav sau,
natural,
de fiorul unui nou sclav. De aceea noi, fericiţii
stăpâni, la vremea solstiţiilor
aprindem focuri de tabără pe ţărmuri şi ne celebrăm puterea.
Golful şi-a pus la gât focuri, bombele fac fântâni
de cristal în aer, rachetele
stropesc gâturi lungi de lebădă pe apele nopţii... Mi-am
imaginat
stelele trăgându-se un pic deoparte, ferindu-se ca de nişte
copii neastâmpăraţi, cu-un fel de rece compasiune;
Dar oceanul nu părea nici mirat şi nici înfricoşat:
Dacă acesta ar fi fost micuţa mare pe care Xerxes a biciuit-o,
s-ar fi temut de noi.

poezie de Robinson Jeffers,1887 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!