citate robinson crusoe

Cliff Klingenhagen

Într-o zi Cliff Klingenhagen m-a invitat la cină,
Iar după aperitiv, supă şi friptură,
Şi-alte bunătăţi care se topeau în gură,
Clifff a luat două pahare şi, cu masculină
Eleganţă, a turnat în unul vin, iar în celălalt pelin.
Apoi, l-a ridicat pe cel cu conţinut amar
Şi a sorbit, tuşind uşor, toată otrava din pahar,
Spunând c-al meu e celălalt, cel plin cu vin.

Iar când l-am întrebat ce fel de parteneriat propune,
El a făcut din ochi – de-ai fi crezut că tocmai ar zâmbi –
Şi mi-a spus că era vorba doar de felul al lui de-a fi.
Mie, deşi-l cunoşteam, mi-au trebuit zile bune
Să mă-întreb dac-am fost vreodată până azi, încă din leagăn,
Sau voi fi cândva la fel de fericit cum este Cliff Klingenhagen.

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şahrezada

Şahrezada caută sfada,
Are-n dar un biet Baston,
Mare şmecher şi poltron,
Pe deasupra un Cocon
Roşu ca un Robinson,
Soţ era un tip mai mare,
Cu un nas ce din născare
Vorbea singur, asta fuse
Începutul unei tuse.
Ce venişi din Babilon,
Întreba acel Baston,
Psalmodiază, dacă vrei,
Dacă nu, dau cu ardei
Tot mai jos, nu e frumos,
Lapte gros, lapte gros.
Philimor pe drum venind
A scăpat un ban de-argint,
Se bătură pentru el
Petreuş cu Pătrunjel,
Acum ce s-o mai lungim,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul de lângă fereastră

Când am făcut casa am ales un pat la parter, lângă fereastra
Ce dă spre mare, să-mi fie patul morţii, e gata şi mă-aşteaptă,
Nefolosit sau folosit o dată pe an, când vine vreun oaspete,
Fără ca acesta să-i bănuiescă rostul final. Nu-l privesc
Nici cu aversiune şi nici cu jind, ci, mai degrabă,-n ambele feluri,
Astfel, egale fiind, sentimentele se ucid unul pe altul şi-un interes cristalin
Rămâne proaspăt. Sunt sigur că voi termina tot ce am de făcut;
Şi-asta va suna mai degrabă ca un fel de muzică
Atunci când demonul răbdător de dincolo de stâncile marine şi cer
Se va ridica împreună cu ceata lui şi va striga de trei ori: "Hai, Jeffers".

poezie de Robinson Jeffers,1887 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meritele... junimii

V-aţi lămurit de ce nimic nu merge?
Pentru că nu-i nevoie de înţelepciune!
Se tot preferă ieftinul! "Probat" se şterge!
Maturitatea coaptă-i deficit... de raţiune!?

Se poartă tinereţea în exces şi nudă
Şi plângem -cei citiţi- trecutele imperii,
Preluând citate antice, contemporani s-audă...
Nu mai e timp de scribi să ia notiţele creeării!

Agnostic tot reluăm ce am parcurs
Repornind relantiu, nu-n inerţie;
Ne hotărâm fără a face vreun recurs,
În primă instanţă!... Pentru drept... o erezie!!!

... Străbun păcat ce vechii n-au purces,
Aveau Divanul, Sfatul Sfânt de Înţelepţi;
Din vechi se forma nou printr-un proces
De recoltat de genii!... Cultivându-i pe inepţi?!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea poetului...

Cerul, drumul şi gândul, nu le poţi îngrădi*
Nu poţi franje blestemuri, nici de soartă fugi
Numai albă tăcerea, numai mutul destin
Prelunjeste plăcerea răstignirii pe chin...

Drumul ăsta pe care-l savurai în citate
Ţi-a înfipt cu pudoare un pumnal pe la spate
Drum de care spune-ai că nu-l poţi îngrădi
A servit numai bară între "cer" şi "gândi"...

Noi rămăşi fără tine într-o iarnă târzie
Ne-am trezit singuratici, părăsiţi în pustie
Şi de-atunci nu mai ştim ce înseamnă poezie
Nici ubire de oameni, nici iubire de glie

Parcă luase-i cu tine tot ce"nseamn-a gândi
Şi-ntr-o ţara-prostie nu mai ai ce mai scri
Ne -a rămas contemplarea albăstrimii de ceruri
Pe plachete cu versuri de Grigore Vieru...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (14 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Nu-mi găsesc calea: nu se vede nici o stea
Călăuzitoare pe cerul acoperit de nori;
Şi nu se-aude murmur şi nu se-aude şoaptă
De fiinţă-n jur, doar o voce însingurată-n sinea mea,
Fulgurantă ca zborul frânt, pe înserat, de rândunea;
Ca o muzică imperială, demult pierdută, care-aşteaptă
Undeva, unde îngeri cu degete subţiri împletesc gânditori,
Ca-n vis, frunze-îngălbenite pe cununi care n-au flori.

Nu, nu există nici un licăr, nici o chemare nu străbate,
Pentru că cel care se-închină, se-închină de teamă,
De teama întunericului şi-a haosului violent al nopţii;
Dar cu toate-acestea ştiu că – deasupra şi dincolo de toate –
Se află-un mesaj trimis prin ani de departe, care ne cheamă,
Presimt gloria luminii ce va să vină, pe care-o visăm cu toţii.

poezie de Edwin Arlington Robinson,1869-1935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unire, fraţi români!

Mă doare că-mi eşti frate
De tricolor şi neam
Mă doare că mai curge
Pur sânge de roman.

Ridica-te, Ştefane,
Cu braţul tău cel sfânt
Uneşte iar Moldova
Cu-al patriei pământ!

Ce dacă-avem palate
Şi săli prezidenţiale
În care curg citate,
Ca morţii în spitale

Când trup din trupul ţării
E azi înstrăinat
Strămoşii ne acuză
Iar clopotele bat!

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Băiatu (18 ianuarie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de pe deal

Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus,
Casa e-închisă şi tăcută:
Nu mai e nimic de spus.

Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece şi neprietenos strănută:
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ţi spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.

De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ţinutul amar al florii de cucută?
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Suspinele noastre nu se-aud şi parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin Arlington Robinson,1869–1935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancore pierdute

Ca un peşte uscat, avortat demult pe mal de apele saline,
Trăia acolo-un marinar bătrân, cu pielea cafenie ca de mort,
Care povestea de-o navă străveche, scufundată-n port
Acum o sută de ani şi mai bine,

Unde scafandrii, scufundându-se pentru-a scoate la lumină
O legendă care-şi croise-un drum printre oamenii navelor,
Au găsit jos în regatul întunericului mut şi înşelător
Ancore care nu se mai vedeau, înghiţite de flora marină.

Optimizând o eclipsă, investigând într-un anume fel de regie
Nenorocul lor, folosindu-se de-o evidentă-analogie
Pentru-a desluşi urme dincolo de uşile-ntrebării,
Marinarul a făcut povestea mai veche decât ierburile mării –

Spunând multe despre cele trecute, uitate de rapsozi,
Trecute odată cu el, a cărui mamă n-ar fi trebuit să aibă plozi.

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii Înţelepţi

Prima voce

De-atâta vreme-n derivă,-atât de rapidă eşuarea,
Spre ce soartă, spre ce fel de ruină ne-a împins marea –
Pe noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Ar fi putut fi cerul altfel, pământul diferit,
Încât să nu fi ajuns la un asemenea sfârşit –
Noi, dar nu şi oamenii ceilalţi?

A doua voce

Escortaţi de ce fel de blestem,
Ce calcul ne-a împins spre locul dezastrului extrem –
Pe noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Iar dacă naufragiului îi suntem, iată, camarazi,
De ce privim drept înainte din înfrângerea de azi –
Noi, noi mai mult decât oamenii ceilalţi?

A treia voce

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!