a se min�i pe sine �nsu�i

Semănatul

Numărăm copacii din livadă
descrescător
începând să adun sinele cu sine
şi terminând cu bunicul
cum se uita pe fereastră la un nor
ce semăna pe arătură
cu mine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uneori desenez pe o foaie un lac
prind de creion un fir de păr de la tine
pescuiesc
ultimul peşte ce se închide în sine
şi sar în braţe cu el de pe "oac!"pe "oac-oac!"

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cluj - cerbi frumoşi de aer

Iar pe degetele serii
Acum Clujul se răsfaţă
Şi pe prispa-nsingurării
Prinde gust acum de viaţă

Mănăşturul a-nflorit
Printre cerbi frumoşi de aer
Şi pe palme te-a primit
Străbătând al vremii caer

Străzile din Cluj-Napoca
Îşi îmbracă haine-nchise
Pe când vântul ia şi plosca
Cu miresmele aduse

Uşor frunzele se mişcă
Printr-un murmur aşa-ncet
Doar privirea ţi o pişcă
Printr-un cântec de poet

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (31 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn al cunoaşterii de sine

Dedic aceste rânduri omului simplu şi fain Grigore Leşe.

tăcut şi nud o vreme-am străbătut cărări pierdute-n uitare,
am răscolit păduri scrijelind în lemnul alb chip de iele,
(dintr-o nefirească dorinţă de identificare şi definire a iubirii mele)
în scorburi găujoase am răsădit cenuşa sufletului pustiit,
şi visele le-am atârnat pe ram cât mai sus,
sus în bătaie de vânt, înşiruite înmiit...

când mâinile au prins miros de-împreunare,
şi-n scurtul timp rămas capătă profil de lumânare-

binecuvântează mamă pruncul din mine,
dar mai cu samă, luminează-mi drumul spre cunoaşterea de sine...

tu,
ştii mamă dorinţa-mi veche de-a da contur lumesc sufletului meu,
când prunc fiind,
am început să lipesc în unghiurile adiacente sufletului
câteun boţ de lut sub formă de Eu,

[...] Citeşte tot

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gest

câtă durere
în frunza răstignită pe ram
pentru a da viaţă întregului pom!
nu
nu-i niciun secret
e doar un gest al stimei de sine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feţele

printre feţele prietene
apare uneori câte una
frumos încruntată
aşa cum e luna
când e plină de sine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Deşi se vorbeşte bine
Despre lepădări de sine
De pe-a sinelui 'nălţime
Greu coboară oarecine
Sau, nu prea coboară nime'.

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compania

Dacă faci compania umană prea importantă
nu îţi vei descoperi adevăratul Sine.
Relaţiile care nu sunt bazate pe adevăr
nu sunt niciodată de încredere
şi foarte rar ele durează.

Să îţi acorzi timp să te descoperi pe tine însuţi
este cea mai bună folosire a timpului.
Fă ca aceasta să-ţi fie prioritatea.
Nu ar trebui să cauţi în mod excesiv
parteneri sau prieteni.
Ar trebui să cauţi să te cunoşti
şi să fii tu însuţi.

Pe măsură ce începi să te trezeşti la Adevăr,
începi să observi ce bine curge viaţa
de una singură şi ce bine are grijă de tine.
Viaţa susţine nevoile fizice, emoţionale,
mentale şi spirituale ale celui
care e deschis către descoperirea de Sine.

[...] Citeşte tot

poezie de Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... singur stau cu sine şi te-aştept să vii
nopţile haine, nopţile pustii
să le frângi în două răsfirate-n trei
să le speli cu roua stinsă-n ochii mei...

catren de Iurie Osoianu (22 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de eternitate

Insist pe un sentiment ilustru
Dincolo de existenţa terestră,
Urc în eter cu speranţa de-a valma
Deschid ferestre ferecate-n vid,
Ca să transform eterul în etern
Dau iama în temeiul infinitului,
Ca să intru prin taina edenului
Undeva sus prin al nouălea cer,
Vreau să selectez programul vieţii
Doresc acces în viaţa veşnică,
Existenţe departe în sferele înalte,
Puse printre repere sacre de lumină
În spaţiul virtual, dincolo de răscruci
Când speranţa în sine devine reală
Prin taina adevărului născut din duh,
Apare deschidera firească a porţilor
Spre intrarea in taina vieţii perpetue,
Universuri multiple se succed în spirală
După acele principii profund divine
Aici suprarealul trăişte în sine de faco

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (11 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!