a se min�i pe sine �nsu�i

Don Quijote

...
Odata m-am infipt cu capu-n soare
Si, agatandu-mi gravitatia de picioare,
Pamantul m-a intors din nou la sine:
Chiar cand gresesc
Pamantul nu se leapada de mine.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie

dacă eşti o femeie adevărată
trimite-mi poze cu... penisul picotind
cu stima de sine, totuşi, salvată
după atâtea
operaţii grăbite şi ne-reuşite!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai prin negru albul e imaculat,
Iubirea prin trădare e acută...
De-aţi şti voi ce înseamnă un bărbat
Ce-şi plânge-n sine lacrima tăcută!

catren de Iurie Osoianu (4 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual...

Ţi-aminteşti
când discutam
despre nemurire?

Aveai aşa
o notă liturgică în voce...

Ba mai mult,
mă conduceai către ideea
că viaţa-n sine este
un ritual liturgic...

pe pământ şi în ceruri...

poezie de Ana Iordache (11 februarie 2022)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea

nu am ştiut că nu mă citiţi
nu am ştiut că nu mă cunoaşteţi
nu am ştiut
că nu mă iubiţi era de la sine
înţeles şi nu am ştiut
despre durere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul – poem diamant

Mergând
pe şine
locomotiva trage vagoane
toate pline cu mărfuri
sau chiar cu călători grăbiţi
ce aşteaptă în gări
sosirea trenului care-i
duce la
destinaţie.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire de sine

Am ofilit toţi trandafirii din sine-mi
Şi m-am luptat cu ei turbând
Precum un câine de pe stradă
Fără suflet, fără pradă!

poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Unele poveşti de dragoste
se termină cu o moarte interioară
a sufletului,

Însă timpul vindecă rănile acestuia
mai devreme sau mai târziu,
Aducând cu sine speranţa.

poezie de Camelia Opriţa (13 iunie 2007)
Adăugat de Elena Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg în Skania

Parcul e sus. Ca dintr-un foişor,
din umbra lui acuma mă cobor
şi ies în şes şi în amurg şi-n vânt,
acelaşi vânt pe care-l simt şi norii,
apele limpezi şi aripa morii
ce-n zarea cerului se învârteşte.
Acuma sunt şi eu un lucru-n mâna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. – Priveşte:

Acesta e un singur cer?
O limpede, albastră nesfârşire
pe care-aleargă nouri străvezii,
şi-ngrămădiri de alb din când în când,
şi-n zare tonu-acela cenuşiu, subţire,
pe fondul roz al serii ondulând,
şi peste toate calma strălucire
a soarelui care apune.

Stranie alcătuire
în sine zbuciumată şi sprijinită-n sine,

[...] Citeşte tot

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărţii întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

se lepădase de sine
iarba din bălţi
ca de un rău neîntâmplat încă
din aburi şi valuri lucii
înfloreau bucurii
ca o liberă veste
a celor ce dorm în adâncuri

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!