Poezii despre duce, pagina 62
Crepusculul
Când ziua se îmbină cu noaptea
și-n ochii mei se pierde crepusculul,
stai pe prispa casei.
Culorile capătă viață pe fața ta albă
și se metamorfozează
în iubire divină.
Toate clipele se concentrază la un loc,
să mă uimească.
Ca o vinovăție iertată în ochii celorlați,
se stabilesc punți peste inimi
pe care n-o să le mai uit,
își neglijează durerea lor pentru a mea
și-mi plimbă prin suflet
cuvinte mângâietoare.
Aici mă voi regăsi
și mă zidesc în stâlpii tăi de rezistență
până-ți voi duce iubirea desăvârșind-o
în crepusculul mușcat de soarele dimineții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre plimbare
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Viața are ultimul cuvânt
Iar m-am spovedit la cramă
iarăși m-a-ntrebat butoiul
hei n-auzi cum te mai cheamă
îți zic totul dar dă-mi țoiul
Iarăși m-a-ntrebat butoiul
cum de n-am greșit cărarea
cum să-ți zic așa-i războiul
ceru-aduce duce marea
Cum de n-am greșit cărarea
hei auzi dulce mă cheamă
demonul sau apărarea
paradis pierdut reclamă
Însă eu reclam și-n gând
să mai curgă înc-un rând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (septembrie 2000)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre reclamații
- poezii despre spovedanie
- poezii despre război
- poezii despre rai
- poezii despre publicitate
- poezii despre gânduri
- poezii despre greșeli
- poezii despre cuvinte
Arată-mi, Doamne, calea...
Arată-mi, Doamne, calea... doresc s-ajung la Tine...
M-am săturat de lumea de lacrimi și suspine...
Deschide-mi ochii, Tată, să pot vedea Lumina
Ce haina-mi curățește și-mi șterge toată vina...
Arată-mi, Doamne, calea... vorbește-mi din Cuvânt
Și aripi dă-mi să zbor spre ceruri cu avânt...
Mai dă-mi credință, Tată, cât bobul de muștar
Să știu că alergarea-mi nu este în zadar...
Și de vor fi furtuni și valuri să mă bată
Mă ocrotește iarăși cu mâna Ta de Tată...
Rămâi cu mine, Doamne, de-i rău sau de e bine
Arată-mi Tată calea ce duce către Tine!
poezie de Maria Luca (5 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre tată, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire, poezii despre mâini sau poezii despre dorințe
Ozu
Dragostea ta violetă
E un fapt
Ce se întoarce în sine:
Pur și simplu capricios,
Pentru a duce greul
Cu vinurile!
Și poartă o cruce înaltă
Până la cer.
Prezența crucii tale:
A deschis lumina
Cu pensula ta iubită,
Venită din cer,
Fără a gândi la ceva spus,
Făra a țâșni din somnul întrerupt.
Este moartea ta pe cruce:
Puternică! Copiosă,
Ozu! Ozu! Îngenunchează;
Tu ești zori,
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cruce, poezii despre înălțime, poezii despre vin, poezii despre somn, poezii despre moarte, poezii despre crucificare sau poezii despre capricii
Atacul iernii
În terenul ei de luptă se dă bătălie mare,
Iarna lovește năpraznic cu viscol și cu ninsoare,
Schije-mprăștiate-n aer prinse-n dansuri fioroase
Pe pământul înghețat se aștern în straturi groase,
Gerul sabia își scoate, vântul suflă dintr-o goarnă,
Norii gem de-ncărcătură, saci de pulbere răstoarnă,
Adunată în troiene, neaua spulberă-n cărare,
Crivățul turbat pufnește, scutură perdele-n zare.
Fum e și prăpăd pe-afară, nu se vede-n depărtare,
S-a dezlănțuit stihia, cerul fierbe în vâltoare
Iar zăpada viscolită în vârtejuri se tot duce,
Se așează prin noianuri peste vârfuri de uluce.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre nori, poezii despre ninsoare sau poezii despre gheață
Dor de ducă
Duce-m-aș la tine-n gând
să mi te iubesc cuminte
printre îngeri pe Pământ
să ne fim poeme sfinte.
Duce-m-aș la tine-n suflet
să mi te compun romanță
printre șoaptele din plânset
să te am dulce speranță.
Duce-m-aș la tine-n piept
să mi te iubesc c-un gând
când în noapte te aștept
să apari, tu, înger blând.
Duce-m-aș la tine-n vers
să mă caut printre muze
nu știam că-n Univers
ești dulceața de pe buze.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre plâns
Vatra
risipită printre pagini, adunată din poieni
viața-și duce existența trăind azi, uitând de ieri
si-n efervescența zilei toate sunt cu dus -întors
numai timpul implacabil zboară ca un albatros
vine seara, vine noaptea, înc-o dimineață iar
raze trec printr-o fereastră, zile trec în calendar
și nu-mi pasă și nu doare, răni demult s-au vindecat
vreau numai sclipiri de soare, cer albastru nepătat
vreau să văd livezi cu pomi, primăvara înviată,
lunca verde la Ampoi și pe mama lângă vatră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
Rostul vieții
Cu tandreți și mângâieri
Faci tristețea să tresară,
M-ai pupat, parc-a fost ieri,
Deși este... de-astă vară.
Afară e frig și ger,
Dar în suflet am căldură,
Gândul tău, plin de mister,
Face miere și din zgură.
Nu distanța, evident,
Este rodul despărțirii,
Nici măcar impediment
Când faci monument iubirii.
Cu o vreme-atât de rea,
Iarna asta prelungită,
Chiar de face viața grea,
Nu ne duce în ispită.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre monumente sau poezii despre miere
Prolog
zorii mângâie alene muguri somnoroși
timpul renașterii e o sfântă comoară
scoate zilnic în parcuri oameni frumoși
să strângă amintiri care n-o să moară.
viața asta-i sublimă, este tot ce am
am primit de la ea tot ce-am avut nevoie
fericiri chivernisite gram cu gram
zborurile către stele de bună voie.
visele albastre au scris un prolog
despre viața mea împărțită la doi
și despre iubirea dulce ca un drog
mă duce înainte nu privesc înapoi.
anii minunați i-am strâns într-o salbă
o port cu mândrie sub cămașă albă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre parcuri sau poezii despre mândrie
Împărăteasă
Din nou pleci către cer,
O Tu, cinstită floare
Cu tine toate pier,
În luminata zare.
Mă plec în fața ta,
Privește-ți slujitorul
Cu tine de voi sta,
Tot îți voi duce dorul.
Elimină păcatul,
Ce gândul înrobeste
Arată-mi iar regatul,
Ce-nsoare strălucește.
Nu-ntoarce a ta față,
Învață-mă de bine
Aș vrea în a mea viață,
Să fiu mereu cu tine.
[...] Citește tot
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre monarhie, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre bine și rău