duce

Astrul imaginii

Astrul imaginii tale
Îmi caută lumina eternă
Afară mă plânge iubito
O dulce şi caldă lumină.
Culoarea de viaţă
Îmi plânge de-a puuri durerea plăpândă
Iar chipul mi-atinge şi frunza din pieptu-mi
Ce încă astăzi mă mai doare.
Caut adesea o dulce lumină
Ce-mi pare că mi se duce.
Când chipu-mi însă se va stinge
Şi vântul va adia uşor
Iar lumea mă va plânge
Astrul imaginii tale
Va căuta lumina eternă.

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare

A căzut şi cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ţi treci!

Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Şi dinţii noştri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.

Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Îşi duce lumea un păcat imens
Şi la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Aşteptând s-o-ntine primul nostru pas.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroii

Asa de multi sunt ei, eroii tarii,

Necunoscutii mai ales si mortii,

Ca poate nu-i destul nisipul marii

Sa-i numere pe toti in cartea sortii.

Ei ne-au lasat un drum de oseminte

Cu sange cimentat, pe cand cazura

In sirul nesfarsit de lupte sfinte

Pe-a stramosestii vetre aratura.

Ce drept avem in lume noi mai sfant

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XV

Aşteptaţi... e gustos... Se şi duce... s-a rupt.
Puţină muzică doar, un zumzet uşor –:
fete, voi, calde, fete, tăcutelor,
dansaţi aroma-ncercatului fruct.

Dansaţi portocala. Cine-o poate uita,
cum înecându-se-n sine, înverşunat
dulceaţa şi-o-nfruntă. A voastră era.
Din nou, savuroasă, spre voi s-a-nturnat.

Dansaţi portocala. Din voi azvârliţi
mai cald peisajul: matúr să dogoare
în aerul patriei! Învăpăiate

miresme, miresme iscaţi! Înrudiţi
cu pura coajă, şovăitoare,
cu-al fericitei suc, ce-o străbate.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când treci de optzeci de ani

Când treci de optzeci de ani
simţi cum pleacă sufletul.
Încet, încet şi an de an
se scurtează umbletul.
Nu mai mergi la horă-n sat,
nunta nu mai e de tine.
Ai sufletul apăsat
de bătrâneţea ce vine.
Gândul la copii te duce,
cu amintiri te hrăneşti.
Răzimat între uluce
către ceruri, lung priveşti.
Picioarele ţi se-înmoaie,
cazi. Rămâi fără de zile.
-Ce faci acolo, tataie?
strigă un copil la tine.
Sus, la bunul Dumnezeu
sufletul s-a înălţat.
Dacă nu ai fost ateu,
de păcat vei fi iertat.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii pe un ţărm de sidef

drumul prin întuneric mă duce la stele
la lumina magică pentru final de viaţă
transfigurează toate sentimentele mele
să cred în duhul sfânt în sacra povaţă.

cu iubirea am învins dialectica urii
mă ţine-n echilibru cu romantismul pur
nu ridic în slavă fulgere sau furii
ador necondiţionat naturile din jur.

vise m-au propulsat pe culmi de extaz
armoniile nopţii le-am străbătut cu pasul
credinţa-i ca oceanul cu valuri turcoaz
pe ţărmul de sidef îmi prelungesc popasul.

lacrimi evlavioase curg şiroi pe obraz
cu avântul poetic amprentez atlasul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ung genunchiul

monoton în aerul jilav instalat
de zile bune prin peştera
din apartamentul fără pretenţii
şi geamuri veşnic sparte
unde genunchii mei în general
mă dor şi oasele pocnesc
la fiecare pas care mă duce
aduce în singurătate stau
frigul mă-nconjoară grijuliu
pe întuneric fac somnul
desprins din vechi palate
foamea-i instalată provizoriu
şi mă scobeşte peste tot
nu pot să mă apăr de noul trend
impus de minţile rătăcite
durerea de genunchi potoleşte
foamea cea de pe urmă conştientă
că a trecut deja pe locul doi
în obţiunile cu flori de mucegai

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept răspunsul...

De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative:
De unde vin? De ce-am venit?

Şi cine oare să-mi răspundă?
Vorbesc cu umbra şi... nimic.
Aştept minunea, o secundă
Mă-nvaţă cum să tac şi tic.

De ce ezit, de ce m-aş duce
Să caut, poate, un răspuns?
Şi mortul spune de sub cruce:
- Nici pe la mine n-a ajuns!

De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative
Şi mă opresc. De ce-am fugit?

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Dumnezeu...

De ce-aş fi importantă eu
Şi unde ar conta cât sufăr,
Dac-a pus bunul Dumnezeu
Atâta frumuseţe, într-un singur nufăr?

Atâtea-nfrângeri şi căderi
N-ar trebui să-mi curme dorul;
Furnica duce mari poveri,
În timp ce păsării i-a fost dăruit zborul!

Nu dor lacrimile mele,
Când îngeri plâng, cu-atâtea ploi
Şi-atâtea suferinţe grele
Îndură lumea; de ce-am crede c-am conta noi?

Suntem doar fire de nisip,
Ne scurgem în nefiinţă,
Într-o clepsidră fără timp...
Doar Dumnezeu are dreptul la suferinţă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-nvăţ

"Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine..." (Matei 11:29)

Când mă abat din drumul drept,
Când nu mai pot tristeţea duce,
Mă sui pe Golgota, la Cruce,
Şi-nvăţ să sufăr şi s-aştept...

Când glasul cărnii, în tumult,
Mă prinde-n vraja lui fierbinte,
De sfatul Tău mi-aduc aminte
Şi-nvăţ, Isuse, să Te-ascult.

Când poftele, din nou, mă-mping
Spre-adânca patimei genune,
Te chem pe braţ de rugăciune
Şi-nvăţ, Isuse, să le-nving.

Când bucuriile-nfloresc
În glastra inimii, ascunsă,
Mă uit la palma Ta străpunsă

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!