duce

* * *

Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
şi. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o foloseşti la nevoie..
când gheată îţi va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...

Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..

Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viaţă sa prindă toate...

In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi în Bărăgan

Se spune că la noi în Bărăgan,
Primăvara miroase a pământ.
O spune truditorul de ţăran,
Bătut de ploaie şi de vânt.

Că pământul miroase a pâine,
Când vara aureşte hotarul.
Nu duce grija zilei de mâine,
Când toamna îi umple hambarul.

De-acum, pâinea miroase a bine.
Mâncată cu vin, e pâinea sfântă.
E pâinea pentru zile senine,
Pe care ţăranul o frământă.

Primăvara miroase a pământ,
Pământul miroase a pâine,
Pâinea miroase a bine
Plămădită cu soare şi vânt.

poezie de Dumitru Delcă (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

Mă-ntâlnesc la o rascruce
Cu timpul care se duce
Ma priveste cam ciudat
Se pare... m-a cautat

Şi începe a-ntreba
Sa ma poata repera
Cati ani am, de unde sunt
Şi încep ca sa-i raspund

-Anii mei sunt cati imi dai
Numele-l gasesti pe plai
Sunt ecoul din paduri
Sunt iubirea care-o furi

Tu, batrane timp hain
Peste tot lasi un suspin
Eu scriu vers in zori de zi
Adap inimile vii

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abstract...

Lumea, dă zor să-şi consume
Drama, ticsită de glume,
Fastul, se-nghite cu patimi,
Timpul, se-neacă de lacrimi...

Prostia, file împarte
Albe şi fără de moarte,
Uimirea, geme în clocot
Dreasă cu zeamă de clopot...

Iubirea, stă în iluzii,
Destinul, face confuzii,
Ranchiuna, tace şi-nţeapă,
Huma e cea ce te-adapă...

Răul şi castitatea
Se-mbină iar libertatea
Închisă duce încântul
Morţii odată cu vântul...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra timpului

Cade umbra timpului în van
Cum se duce viaţa an de an.

Pe al boltei cer dumnezeiesc
Caut steaua mea şi n-o găsesc.

Cornul lunii ascuţit şi strâmb
Îmi zâmbeşte tandru de pe câmp.

Apa din ulcioare, adiind răcoare,
O beau fericit la apus de soare.

Pe destinul meu, lasă-mi-te, lasă,
Dulce şi frumoasă, viaţă mlădioasă.

Cumpănindu-mi viaţa, versul şi eresul
Am străbătut vesel întreg universul.

Singur pe cărare, îmi croiesc alt drum
Vreu să trec în ţara umbrelor de fum.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clorofilă

Mi-aş scrie viaţa pe o filă
A unei frunze încă verzi
Cu sângele-mi drept clorofilă
Curgând printre nervuri grămezi

Mi-aş scrie viaţa pe-o petală
Firavă, crudă, de boboc
Şi-a amintirilor cerneală
Va scrijeli din loc în loc

Mi-aş scrie viaţa pe-o aripă
De fluture grăbit în zbor
Ţesând apoi clipă de clipă
Povestea mea de muritor

Mi-aş scrie viaţa într-o boare
De dimineaţă caldă, dulce
Când totu-n jur e numai soare
Când anii par a nu se duce

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-într-o zi cineva

Dacă-într-o zi cineva bate la uşa ta
Şi spune că este emisarul meu,
Nu-l crede, şi nici nu crede că-aş fi eu acela;
Bătutul la uşi nu se potriveşte vanităţii mele,
Nici chiar la ireala uşă-a împărăţiei cereşti.

Dar dacă, firesc şi fără vreun avertisment,
Sosind tu la uşa ta şi descuind-o
Afli pe cineva aşteptând acolo ( e foarte posibil ),
Încurajându-se parcă să sune, gândeşte-te un pic.
El este emisarul meu şi eu şi escorta glorificând
Tot ce duce la disperare şi, totodată, disperarea însăşi.
Deschide celui care nu bate la uşa ta!

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul

în astă noapte
mă voi izbăvi de păcate
sub cerul privirii
întreb tăcerea de ce tace
întreb vântul de ce fuge
întreb ploaia de ce plânge
coboară îngerii din cer
e vremea ce vine
mă joc în iesle
cu timpul ce trece, se duce
câinii latră în vatră
miei plâng lângă cruce
o cruce croită dintr-un fag
de un bătrân cioban
rezemat de gânduri
trec mioare în vale
clopote bat în cale
făclia arde în cer
răstignesc sufletul în ăst trup
spre a primii lumina

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spirit evlavios

vreau să îmbătrânesc în dialectici sacre
să primesc mântuirea de la Isus Cristos
sfântul duh care s-a înălţat din simulacre
la bunul Dumnezeu pururi iubitor şi sfătos.

din lumina lui nimeni nu cade-n abis
întunericul devine suport pentru stele
doar el cunoaşte drumul bătătorit admis
el poate duce crucea îndurărilor mele.

sunt şi eu vinovată de păcat metafizic
am conspirat împotriva zeilor venetici
nu pot să mă împac cu ei nici fizic
nici sufleteşte atât sunt de bezmetici.

de Sfânta Treime nu am să mă dezic
am s-o ridic în slavă cu lauri poetici.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ngustă e calea

Ce-ngustă e calea
ce duce-n Sion!
La stînga e teama,
la dreapta, Mamon.
Năpîrca pîndeşte
şi leii se-aţin.
În numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea!
Un pas şi te pierzi.
Păcatul te-nghite
în mlaştine verzi.

Ca îngeri de slavă
toţi demonii vin.
în numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!