duce

Păsări călătoare

moto:
nopţi cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------

Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi şi lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniştea, oricum

Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă

Clipoceşte apa de subţire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu, când vei dormi...

Târziu, când vei dormi sub trandafirul
Din cimitirul
Unde te vor duce,
Ca să rămâi, un nume pe o cruce,
S-o veşteji în ochii tăi safirul
Ce-ţi lumina privirea nenţeleasă,
Iubita mea mireasă!
Eu voi fi mort cu mult mai înainte.
Şi mă-nfior, gândind că n-o să fie
Măcar un gând, un gând în lumea vie,
Să spuie iar, cu-a florilor cuvinte
Din poezii, divina-ţi frumuseţe,
Căci vai, uitarea neagră o să-ngheţe,
Când voi dormi în tristul meu sicriu,
Chiar amintirea strofelor ce-ţi scriu!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anarhia contrastelor

Sunt sunete-n tăcere, iar mişcarea
din neclintirea apelor pierdute
e-a ceţurilor ce privesc, tăcute,
spre norii ce le-ar vrea îmbrăţişarea.

Sunt zâmbete în umbra unei clipe
şi lacrimi printre urmele de râs
falsificând un amărât surâs
ce, nevăzut, ar vrea să se risipe.

E oboseală-n ziua ce se duce,
dar e odihnă-n seara care-ncepe,
e neştiinţă-n tot ce poţi pricepe
cu gânduri răscolite şi năuce.

Că-i beznă sau lumina cea mai vie,
e neştiută împletirea lor
în echilibrul ademenitor
al unei lumi supusă-n anarhie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocabular...

... arealul şi timpul, pe care ne întindem fiecare amprentă,
sunt sigur dependente de bagajul limitat, purtat cuvinte în sine,
ce odată dacă s-au parcurs, ar fi, fără un alt izvor, epuizate,
s-ar duce orice orizont, apare un fel de neputinţă aparentă;
nu te mai satisface anturaj ştiut, plictisitor, unde nou nu mai intervine...
e simplu, lipsa de limbaj, un lapsus de comunicare devine sursă de alieri uzate...
straniu, pare-se că există, când promovăm de regulă un "arar",
o lume-individ, ce singurul se vrea, îşi omorând seamăn, din lipsă de... vocabular.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La hotarele realităţii

pun trăirile mele pe primul plan
îmi văd de treabă cu bune cu rele
zburd printre cuvinte cu mult elan
aşteptând noaptea să-mi zâmbească stele.

drumul pe Golgota e şi greu şi uşor
prăpăstii în jur parcă stau la pândă
de-atâtea ori eu am visat că zbor
aripi de raze să mă cuprindă.

meşteresc la iluzii cât e ziua de lungă
viaţa o privesc ca pe-un stand cu dantele
murmur de izvoare mereu o să m-atingă
cu vorbele iubirii din tainice castele.

soarta mea se duce dar mai am un scop
să fac inima să cânte pe al morţii stetoscop.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul istoriei

Din nou istoria se duce,
În trista omenirii zare,
E răstignită iar pe cruce,
Şi nu-s speranţe de scăpare...

Căci iar a omeniri turmă,
Din agonie se trezeşte,
Şi-abia în ceasul de pe urmă,
Istoria o preţuieşte...

Suntem o naţie ciudată,
Cu cauze minore-n ţeste,
Căci e valoarea venerată,
Abia atunci când... nu mai este...

Dar poate că un dram de minte,
Ne-o ajuta să reuşim,
Ca de acuma înainte,
Tot ce e bun să preţuim...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei semnături de pix

Ziua vine şi pleacă
Unde se duce... oare
Napoi in altă lume?
Sau îsi sapă groapă?

Calendarul-i un act
De deces al zilei fix
Mai punem pe el punct
Priveghi notat cu pix

Nerăbdători asteptăm
Să o sărbătorim...
Cimitirul zilelor
Rămâne amintire

Al nostru e inainte
Neprecis şi nefixat
Incă nu mi-am notat
Când nu voi mai scrie sloave

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piciorul atlant al minţii

şi această singurătate aglomerată de urlete mute
va trece
precum rătăcita zăpadă sub ştreaşina lui mai

pe corzi de-ntuneric
escaladez absenţele tale prea roşii pentru ridurile iluziei
săgeţi de gheaţă îmi spulberă gleznele
şi troia sucombă înlăuntrul oasele mitice

ploaia cu oameni de tablă mi-a înmuiat ţipătul
a decapitat ecoul

nu mai merg pe sunete
să nu pleznească sub muşcătura gerului struna inimii
nevăzute răni duce genunea pe umeri

îmi sângerează limba de aşteptări tu unde desenezi stele
încă n-am aflat

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ieri şi mâine

O trântire importantă a uşii
accelerează sufocarea şi răneşte tăcerea,
grăbeşte pulsul înfăţişând o arenă cu lupte romane.
Ferestrele se întunecă alungate înăuntru,
cuvintele devin vii şi simt gustul sângelui.

Pe harta închipuită
un zbor urcă la o înălţime de orizont inconştient,
la originea firului de praf alergat prin cosmos.
E o alungare de pe pământ
cu o zi evaporată din calendar
pe care nu o mai poţi duce la ochi.
Rămân aromele şi gustul care intră în celule
printre gândurile date la o parte.
Între ieri şi mâine se mai şterge o zi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul iubirii

Nu întrebam adesea de ce atâta ură
Distruge universul iubirii
Şi de ce, umili, precum o pradă,
Îngenunchem şi plângem
Şi suferim adesea prea mult, din dragoste
Vântul speranţei noastre ne duce prea departe
În lumi necunoscute...
Dar oare nu-i prea mult?
De ce atâtea lacrimi acoperă cu umbre
Inexistenţa vieţii şi-a oricărui cuvânt
Suntem doar biete raze pierind în întuneric
Şi dacă nu iubim, atunci o vom lăsa
Din moştenirea noastră în suflete ascunse
Celor ce au credinţă, curând, ne vor urma?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!