Poezii despre vast, pagina 6
Ecoul Big Bang
Nedeslușit cu patos cântă
În ritmuri care dau fiori,
Cântec ce ne înspăimântă
De multe ori, de multe ori
Cu glas sonor de trubadur
Printre inflexiuni feroce,
Înverșunat prelung și dur
Transmite emoții prin voce
Din sunete ce se-ntretaie
Țâșnesc fascicule de foc
Ca flăcările din văpaie,
Reverberând din loc în loc
Când serile se iau la trântă
Cu un proiect necunoscut,
Vuietul lui tot mai cântă
Într-un registru grav, acut.
[...] Citește tot
poezie de David Boia (20 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluviul nu mai poate curge înapoi
Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El privește înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri și sate.
Iar în fața lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzația că vei dispărea pentru totdeauna.
Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Așa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.
El trebuie să-și asume riscul
și să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe muchii de dileme
Avem prea multe nefirești probleme
de rezolvat în fiecare zi,
s-au adunat pe muchii de dileme
și ne-ntrebăm: "A fi sau a nu fi"?
Iar magica-ntrebare ne pătrunde
în sufletul rămas neprotejat
pe un tărâm străin care ascunde
un vast război, cu scop nedeclarat.
Ne rătăcim în căutări sterile,
bătând la porți lăsate cu-mprumut,
în dosul lor stă Kafka, nevăzut,
să scrie-n taină ultimele file
dintr-un roman rămas neînceput.
În timp ce așteptăm deznodământul
pe un crenel ce trebuia zidit,
Bacovia se-ntoarce osândit
ca, pe ascuns, să-si caute mormântul
în miticul Castel neconstruit.
Aștept în van minunea nesperată,
pe zidul dărâmat de sub crenel,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiindcă putem...
Ne tăvălim de râs, prin ale voastre frici,
Jucându-ne de-a mila și de-a cucernicia,
Făcând un vast deșert din toată România,
Punând în vârful trebii cretini și Veorici...
E vremea, deci, s-amnistiem tâlharii
Și să ne lepădăm de glie și de tot,
Să vă zdrobim plenar și,-apoi, la vot,
Să ne votați din nou, căci suntem marii
Jefuitori de neam, dar și de țară,
Ce v-au înstrăinat pădurile și dorul,
Noi vrem ca toți savanții să-și ia zborul,
Să urinăm pe viața voastră-amară!
Nu ținem de ființă, nu ținem de fruntarii,
Ni-i dragă, ah!, Olguța, când este cherchelită,
Analfabeții noștri țin loc de-orice elită,
Fiindcă-putem, iubim pe toți sforarii...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă la statuia lui Caragiale
Mărire vouă, lupte seculare
Ce-aproape cinci decenii ați durat!
Obscuritatea în sfârșit dispare
Și-un soare radios s-a înălțat.
Lui nenea Iancu i-am turnat statuie
Ce mândră o să-nfrunte vânt și ploi.
Demers mai drept decât acesta nu e,
Căci el întâiul ne-a turnat pe noi.
Ne-a intuit genetica matrice
În care toate se aștern și curg.
Mai bine altul nu le poate zice
Decât le-a zis bătrânul dramaturg.
Zadarnic vreme trece, vreme vine
Sub ochiul lui departe văzător;
Prin el trecutul în prezent revine
Și calcă triumfal spre viitor.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Cazimir (19 decembrie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
În imensitatea Capricorn și Pol
Vântul urlă, rage, șuieră-n trist gol,
Sare pe de-a latul de Atlantic mut,
Tot albit de bale și zdrelește slut
Apa-ngălbenită, aburi țâșnitori,
Mușcă, sfarmă, smulge, taie, rupe nori
În crâmpeie-zdrențe, sângerând lumini,
Răsturnat în aer, ca-nvelit în spini,
În rotiri confuze, strigăt vast, penat,
Scutură și trage valul înspumat,
Chinuind pe frunte monștrii-cașaloți,
Încâlcit în urlet, crunt țâșnit din toți.
Regele din spațiul mării necuprins
Zboară spre rafala-bestie întins,
Ca săgeata, sigur, dur și negrăbit,
Ochi ce-nvinge bezna, dincolo de mit;
Cu rigid-întinse aripi de oțel
Sfârtecă vârtejul răgușit tembel,
Liniștit în miezul groazei, îndrăzneț,
Vine, trece, piere, neînvins, măreț.
poezie de Leconte de Lisle (18 august 2008), traducere de Savin Badea
Adăugat de Savin Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tren primordial
Venea un tren așa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm
Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert și bestial
Trecea și huruia întruna
A apărut ca din neant
Și a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Și mai ales aglomerat
Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Crește la orișice semnal
[...] Citește tot
poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Suflet arzând...
De câte ori n-am suspinat,
După ale tale gânduri reci...
De-atâtea ori m-am resemnat,
Din inimă să nu-mi mai pleci.
De câte ori nu am strigat,
La stelele ce mă-nconjoară...
Ca tu să-mi fii inveterat,
Cu inima ca o vioară...
De câte ori n-am vrut să-mi stai,
În brațele ce te-au iubit...
De-ai fi știut, azi îmi erai
Un trandafir neofilit...
Și zbucium vast străpunge seara,
Când gândurile se adună...
Ca florile din primăvara
Unei iubiri ce-a fost nebună...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o pianină dezacordată
(cu zaruri măsluite)
va fi un ospăț sideral iubite în pielea ta violetă
a trăi și-a iubi cu piroane ruginind în visele noastre
se trece ora de-a lungul brațelor ca o moarte distilată în sânge
de prea mulți oameni am mâinile ude
și mi-e frig
frâu de ape inorog în artera pământului îmi pasc singur rănile ca pe stele
în orb se tastează claviatura vremii sub pașii noștri aseptici
nu se vrea să se vrea
mâinile nopții grele de absențe ne dor
încătușată în burice lumina îngheață
de la tribună țipăm cât de vast ne e spațiul în care încap
toate galaxiile lumii
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palmieri străjuind
Priviți cu grijă palmierii
Străjuind la vânturile din sud
Cum plânge noaptea seva și-o aud
În adierea primăverii
Cum trec deasupra zboruri caste
Printr-un ținut împovărat
din mit în mit. Adevărat
Și-n tot itinerariul vast e
Îmi exilez de frica lumii
Pe țărmuri leneșe emoții
Unde-au lăsat și ostrogoții
Zigzaguri largi pe fața humii
Acolo dorm legende care
Mai dăinuie în câte-un grai
Palpând ca-n alfabetul Braille
Între mistere și eroare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!