vast

Sub cerul vast al verii

sub cerul vast al verii trăiesc cu voluptate
toate clipele se-ndreaptă spre un vis
se nasc în mine gânduri despre eternitate
să nu pierd din memorii frumosul Paradis.

ţes în subconşient sublim material
broderia amintirilor să îmi alunge dorul
să trec în uitare învolburatul val
care poate să inunde fericirea, amorul.

ştiu ca timpul lucrează la rezistenţa mea
căci bătrâneţea vine cu-o seamă de probleme
Dumnezeu iubirea sigur mă va vedea
cum scot înţelepciunea din trăiri extreme.

sunt învăluită de-a razelor fină perdea
reflectă în suflet noiane de poeme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu lumea-n minte, bucăţele,
Pătând al cugetului fast
Şi-o pace între ghilimele
Îţi umpli golul cel mai vast
Şi-apoi te miri că-n toate cele
Obţii un rezultat nefast?!

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cu perciuni

să nu exagerăm... la mulţi ani
totuşi îi spun
frumoasei scriitoare născută pe doişpe
noiembrie în ultimul ceas
al unei tinereţi răpitoare
(?!) - născută
ca să se fută,-n literatura popo
arelor vast migratoare
cum şi prietenii mei, evreii, ar fi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de martie

venind, sărind prin verde vast
cu biete formulări gerunze
tot eu alerg, tot eu adast,
tot eu muşc florile de frunze

şi vă iubesc (fără să ştiu)
pe toţi. Am suflet de brânduşă
patetică. Portocaliu
mi-i pragu-ncrâncenat la uşă;

şi-l ostoiesc în verde mult
ca să-l călcaţi fără să fiarbă
a flacără.

... tot eu ascult,
tot eu prind clisele de iarbă.

poezie de Mariana Ene
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să vii

N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.

Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi incest ai fost, prea cast.

Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt.

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o, secol cu argint în poezie
carbonizând prin pripe sentimente
când vei veni cu-o zi care să fie
culoare nouă în sclipiri adiacente?

şi când mă vei picta pe vast tablou
fantasmagoric înmuind în veşnicie
pensula unei umbre de cavou
ce-a fost cândva şi n-a mai fost să fie?!!

poezie de Iurie Osoianu (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decorul

Sus, pe dealuri, Toamna pune
mirişti galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
şi mohoare de rugină.

Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.

Iar când soarele străbate,
luminând peisajul vast
de dreptunghiuri colorate
într-un limpede contrast,

Saltă-n valuri jucăuşe
şi foşneşte lung sub soare,
cu mătasă la pănuşe,
mămăliga viitoare...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscălitura

Vedea cu o lampă aşezată pe pervazul casei pustii,
Casa în care locuise.
Pipăia cu ajutorul vântului,
Care atingea uşor
Toate lucrurile pe care pusese el mâna.
Auzea cu greul pământului
(Acum nu-i mai era greu)
Inima îi bătea într-o pasăre
Pe cer.

Sunt destul de vast!
A exclamat mulţumit

Şi glasul său a făcut cercuri pe ape,
Ca o iscălitură indescifrabilă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o zi dulceagă...

Era o zi dulceagă
De lehamite de om;
Nici un nour pe cerul
Parisului incolor.

Îmi iscam o disperare
Îi simţea nevoia trupul;
Amărăciunea cărnii
Mi se-aduna în gură.

Aş fi vrut să mă-nvârt
După-o cernită biserică
Pentr-a fi sigur
Că nu mergeam nicăieri.

Dar cântam cu glas jumate
Un soi de cânt fără cuvinte
Vast şi-asemeni unor vele
Parcă de pe mare.

poezie de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Adeseori, spăşiţi, servesc,
Mari porţii de singurătate,
Scrutând fâşii de puritate,
În hăul vast şi omenesc.

Au multă luminozitate,
În gându-le dumnezeiesc
Şi, solidari, sporovăiesc,
C-o nevăzută zeitate,..

Ei, în amurguri, înfloresc,
Salvându-se de-nstrăinare,
Strigând spre cei ce pângăresc.

Şi grai, şi limbă, dar şi floare,
Iubiri apuse-i zgândăresc,
Iubiri, de-a pururi, migratoare...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!